Mâine, Principesa Margareta îşi serbează ziua de naştere…
Şi tot mâine, dar seara, dacă vă uitaţi pe TVR 1, la ora 21.10, îi este dedicat un documentar aniversar ” Margareta a României”.
Venirea pe lume a primei dintre cele cinci fiice ale Regelui Mihai şi Reginei Ana a mai adus şi ceva bucurie fostului monarh, care se afla de un an în exil fortaţ.
Principesa Margareta este cea care continuă să reprezinte România în lume, în numele Regelui Mihai şi a Casei Regale a României. Şi pentru că am avut ocazia să o întâlnesc afară la câteva manifestări ( la Belgrad şi în Londra) vă pot spune că o face cu mare mândrie şi că reuşeşte să mai spele din imaginea proastă pe care ne-o fac alţi români în lume.
În documentarul care se va difuza joi, 26 martie 2009, la TVR 1, Principesa şi fosta ei dădacă povestesc despre copilaria Margaretei. Totodată puteţi vedea şi câteva imagini care nu au mai fost difuzate, filmate de Regele Mihai prin anii 60, pe când fiicele sale erau înca foarte mici.
Aniversarea Margaretei va aduce din nou în România mai multe capete încoronate din întreaga Europa. Unii dintre ei au vizitat deja România în vara anului trecut, cu ocazia întoarcerii oficiale a Regelui Mihai la Peleş.
Vă amintiţi de Corina Silistru, tânăra rămasă fără picioare în urma unui accident de tren? În noiembrie, am prezentat la Jurnalul TVR 1 povestea ei în cadrul campaniei “Împotriva tuturor piedicilor”. Vă povesteam atunci că tânăra din Buftea a continuat să lupte cu viaţa în ciuda faptului că a rămas fără picioare de la genunchi în jos, după ce trenul i le retezase.
Povestea Corinei a impresionat lumea aşa că am transformat totul într-o campanie. În decembrie 2008, deşi Corina nu a cerut nimic, Jurnalul TVR a vorbit despre chinurile ei, povestind cât de greu îi este atunci când spală rufe. Neavând bani pentru o maşină de spălat, fata spăla rufele cu mâna. Operaţiunea aceasta presupune să stai pe loc mai mult timp, iar Corina nu putea să stea în acelaşi loc mai mult de cinci minute sprijinită pe proteze . Aşa că era nevoită să le scoată şi se spele stând pe bonturi. Povestea aceasta mi-a spus-o doar mie, fără să o filmez, fără să ceară ceva.
Mi s-a părut nedrept să se chinuie pentru doar opt -zece milioane cât costă o maşină de spălat. Am vorbit cu şefii mei să facem ceva să o ajutăm, însă legea ( prost făcută) nu permite televiziunii publice să-i cumpere direct fetei o maşină de spălat ( sunt fonduri care ar trebui justificate, pentru orice achiziţie e nevoie de licitaţie -lucru care ar fi durat şi ar fi complicat campania). Singura posibilitate, adică cea mai rapidă, era să difuzăm povestea şi să aşteptăm să se ofere cineva să-i cumpere direct maşina de spălat, fără a ne trimite nouă bani. Lucru pe care l-am şi făcut.
Nu m-am aşteptat la prea multe, însă la doar o zi după difuzarea reportajului, un telespectator din Baia Mare a reacţionat. Ne-a sunat şi i-am dat numărul Corinei. Era chiar Ajunul Crăciunului, însă acest lucru nu l-a împiedicat pe om să meargă la poştă şi să-i trimită Corinei banii pentru maşină. Mai mult decât atât, telespectatorul nu a vrut să ne spună numele său întreg şi nu a dorit să fie filmat. Mi s-a părut admirabil, mai ales că există foarte puţini români care se mai implică în acţiuni de acest gen absolut fără niciun interes.
De curând, la scurt timp după ce am intrat în concediu de maternitate, am mai avut parte de o altă surpriză plăcută. Am primit un telefon din Oradea, de la un alt domn inimos. După accent am realizat că nu este român.Văzuse şi el povestea Corinei şi voia să-i pună proteze noi, dar nu reuşea să dea de noi.
Corina mergea pe protezele ei vechi, pe care le folosea însă cu câteva perechi de şosete pentru că se tociseră bonturile şi voia să acopere astfel diferenţa. La început am fost destul de sceptică, dar Jaco, aşa îl cheamă pe domnul din Oradea, a insistat, ba chiar a pregătit totul. A plătit costul biletelor de tren pentru ca fata din Buftea, însoţită de prietenul ei, să ajungă în Oradea. Acolo a cazat-o timp de o săptămână în centrul de protezare condus de el. La sfârşitul acestei săptămânii, Corina a primit noua pereche de proteze. Un cadou neaşteptat chiar în ajunul zilei de 8 Martie.
Ei bine, Jaco nu este român. Este sud-african, stabilit în România. Un om extraordinar, îmi povesteşte Corina. El vrea să se implice şi mai mult. Îşi doreşte să deschidă împreună cu Corina o asociaţie a persoanelor cu amputaţii. Pentru aceasta i-a plătit deja Corinei costul internetului pe şase luni, rugând-o să caute şi alte persoane care au amputaţii şi să deschidă asociaţia pentru a-şi putea apăra drepturile! Extraordinar,nu ?
Corina face demersurile pentru a-şi instala Internetul. Dacă până atunci aflaţi de alte persoane, asemeni Corinei, puteţi să postaţi aici mesajul pentru ca eu să-l transmit mai departe.
Şi dacă nu v-am descreţit fruntea cu povestea Corinei, îi las pe Ruxandra Gheorghe, Mihai Florea, Florin Dobre şi Violeta Târnacop să o facă cu ultimele două poveşti din campania Jurnalului TVR “Un muzeu pentru tine”, difuzate sâmbătă şi duminică:
V-am rămas datoare cu muzeele Ruxandrei Gheorghe, reportaje filmate şi montate de Mihai Florea, difuzate în această sămbătă şi duminică:
Să vizităm Muzeul Militar Naţional
Jurnalul TVR continuă campania “Un muzeu pentru tine”.De această dată, vă invităm să descoperiţi secretele armatei române de-a lungul vremii, păstrate într-un loc încărcat de istorie – Muzeul Militar Naţional.
Uitate de români, muzeele din ţară adăpostesc piese unice, a căror valoare o cunosc doar muzeografii şi… străinii.Muzeul Ceasului din Ploieşti e renumit în Austria şi Marea Britanie.
Mâine seară voi merge la un teatru mai puţin obişnuit. În casa unui scriitor, câţiva studenţi la Actorie au pus în scenă piesa “Ursitoarele”. Spectatoare vom fi numai femei însărcinate. Nu vom plăti bilet de intare, dar în schimb trebuie să donăm un obiect pe care l-am pune pe tavă, la tăierea moţului bebeşului nostru. Iniţiativa mi se pare tare drăguţă, o să vă povestesc mai multe după…
De azi, colegii mei, Ruxandra Gheorghe şi Mihai Florea, s-au întors cu campania “Un muzeu pentru tine”, care se va fi difuza şi în acest week-end la Jurnalul TVR, de la ora 19.00. Astăzi a fost povestea Muzeului Storck. O puteţi vedea aici:
Şi pentru că Florin Chilian, unul dintre artiştii mei preferanţi, a câştigat procesul cu Ministerul Culturii, propun să încheiem această seară de vineri cu melodia lui : “Zece”.
Întotdeauna când ascult melodia aceasta mă gândesc la un bun prieten…
Astă seară, la Realitatea TV, Mircea Oprean, soţul Zoei Ceauşescu, a anunţat că a înregistrat la OSIM numele de Ceauşescu şi că nu va mai permite nimănui să se folosească de el. Mai exact a spus că îi va da în judecată pe toţi cei care vor mai folosi numele fostului dictator într-un context nefavorabil.
Eu cred ca e absurd, pentru ca Ceauşescu nu aparţine doar familiei sale. Îmi amintesc că eu la şcoală, în primele clase am învăţat printre alte prostii ideologice şi faptul că Nicolae Ceauşescu este “tatăl meu” , şi eram nedumerită rău cine e tipul de acasă, care mă creşte şi doarme în pat cu mama mea
De aceea cred că toţi cei care am beneficiat de această “spălare de creieri” , de când eram “şoimi ai patriei”, avem dreptul să-l pomenim şi să spunem ce credem despre el sau despre fostul său regim. Cred că numele său poate fi folosit în continuare de jurnalişti, istorici, de scriitori şi de tot poporul care a fost păgubit de regimul condus de Ceauşeşti sau de acoliţii lui. Mai cred că cel mai mare drept să îl folosească îl au foştii dizidenţi sau familiile celor care au murit în închisori sau în beciurile Securităţii, doar pentru că au pomenit numele lui Ceauşescu atunci sau l-au criticat. Dacă în comunism lumea se temea să-i pomenească numele din cauza Securităţii, nu cred că acum ar trebui să ne temem că ne va da în judecată ginerele lui.
Nu ştiu dacă mi se pare dar observ că există tendiţe de a se încearca stângaci reabilitarea lui Ceauşescu. Acest lucru se întâmplă, cred, din păcate, pentru că românii o duc tot mai greu şi nu mai au alternative politice…
Tot aseară, Realitatea TV a mai difuzat o bucată din conferinţa de la Mangalia, cred că din anul 1983, nu mai ştiu exact …Fosta mea colegă, Andreea Creţulescu, spunea cam a laudă că ” acest fragment dovedeşte că Ceauşescu avea totuşi o părere bună despre tineri”. . Îmi pare rău că trebuie să o contrazic, că niciunul dintre colegii care formează echipa de documentare a emisiunii Andreei nu a “scormonit” mai adânc şi mai bine în căutarea informaţiei corecte înainte de difuzarea acestui fragment. În realitate, acel fragment video, care se găseşte şi pe youtube, este de la şedinţa în care Ceauşescu a impus cenzura atât în TVR, cât şi în cinematografie, teatru şi artă, în general. Adică a strâns şi mai tare şurubul! Mai exact, în aceea şedinţă , Ceauşescu critica filmul lui Dan Pita” Faleze de nisip” ( 1983), care a fost cenzurat la cererea expresă a lui. Filmul rulase deja la cinema Patria, parcă în varianta originală, însă a fost retras imediat şi la cererea expresă a lui Ceauşescu au fost tăiate efectiv scenele care îl deranjeaseră pe fostul dictatorul, care voia să se păstreze o imagine idilică a “tânărului comunist român”! Am aflat toate acestea, ca şi multe ale lucruri interesante, în vara aceasta dintr-un documentar al Luciei Hossu Longin.
Dar în arhiva TVR există înregistrarea integrală a acelei conferinţe care a îngustat foarte mult libertatea de expresie a regizorilor şi producătorilor de film din cinematografia românească, cât şi din TVR, singura televiziune de atunci. Cred că ar trebui o mai bună documentare pe această perioadă a celor care abordează aceste teme. Încă sensibilă pentru unii.
Aşa ca relaxare, vă postez un material mai vechi al meu, difuzat de TVR, în ianuarie 2008. Daţi click aici, pentru a “intra” pentru 3 minute în casa fostului dictator :
Aveţi aici şi o variantă pe care a postat-o cineva pe youtube.
Şi anunţul de astăzi:
Mâine, 27 februarie 2009, la sediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Str. Gen. David Praporgescu, nr. 33, va avea loc o dezbatere privind necesitatea condamnării comunismului în Parlamentul European. La eveniment vor lua parte episcopul László Tökés, membru al Parlamentului European, istoricul Marius Oprea, preşedinte al IICCR (gazda întrunirii), Stelian Tănase, politolog, Ladislau Csendes, preşedinte al Colegiului CNSAS, Dinu Zamfirescu, preşedinte al INMER, Radu Filipescu şi Andrei Oişteanu, membri ai conducerii GDS, precum şi Cristian Pîrvulescu, preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţia. Dezbaterea, care va pune în discuţie Declaraţia de la Praga, din 3 iunie 2008, şi necesitatea implicării active a României în procesul de condamnare a comunismului la nivel european, va fi urmată de o conferinţă de presă, cu începere de la ora 14.30, la sediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România.
Distraţi-vă cu primul curs de jurnalism de televiziune:
Acesta este un filmuleţ, se pare opera amicului meu Mihai Ursu, care după zece ani vechime în televiziune ne-a pregătit primul curs video de jurnalism, în viziunea sa.
Filmuleţul se doreşte a fi un pamflet, însă real în mare parte ar mai fi putut conţine şi alte realităţi, uitate de Mihai…poate vor intra în episodul doi.
Colega mea, Nicoleta Cherecheşiu, a filmat un reportaj despre un cuplu din satul bistriţean Şintereag care azi, 24 februarie, sărbătoreşte 71 de ani de căsnicie.Aici reportajul: http://www.tvr.ro/articol.php?id=58257&c=47
Departe de a fi un material artistic, ci unul la care cu siguranţă se mai putea lucra mult la montaj, reportajul e unul de excepţie prin lecţia de viaţă pe care ne-o dau aceşti doi bătrânei. 71 de ani împreună!
Cred că astăzi, într-o societate lipsită de valori, în care numărul divorţurilor este la concurenţă cu cel al căsătoriilor, într-o lume în care 90% dintre bărbaţii însuraţi, unii chiar părinţi, îşi abandonează familiile pentru că şi-au pierdut adevăratele valori, este importantă această ştire…şi poate fi luată ca reper. ..Mai ales că uite, azi am privit indignată o altă ştire la Antena 1, despre un bărbat din Iaşi care locuieşte şi trăieşte cu două surori, având cu fiecare câte şase copii, în total 12. Pe care nici nu îi lasă la şcoală!
Prefer cuplul din Şintereag care e fericit că a apucat 71 de ani de căsnicie şi mă bucur şi pentru cele două fiice ale bătrâneilor, care se bucură că încă îi mai pot sărbători.
Fiind un blog de jurnalist, m-am gândit ca de azi să mai postez câte ceva dintre comunicatele mai interesante pe care le primesc…
Bloguleţul meu s-a născut în noiembrie 2007, pe când eram la o bursă la BBC, şi s-a dorit a fi mai mult un site de promovare. Ca să nu fiu nevoită să-l închid , având în vedere că nu voi mai posta o vreme reportajele mele, ci doar comentariile mele, voi încerca să îmi menţin “cititorii fideli” postând totodată tot ce îmi trece prin cap că ar avea legătură cu meseria mea şi , probabil, articole mai vechi, de pe când lucram în presa scrisă.
… Acest lucru se datorează faptului că mi-a fost dat “să mă confrunt ” cu cel mai frumos şi important “proiect ” din viaţa mea. Şi ca să-l finalizez cu bine , de azi am intrat în cel mai lung concediu pe care l-am avut vreodată: cel în care aşteptăm să vină pe lume bebeluşul nostru şi în care vom descoperi ce înseamnă să fim părinţi.
Va fi o perioadă în care voi încerca să mă păstrez optimistă şi mai puţin critică …
Aşadar azi doar un anunţ pentru copiii talentaţi:
Elevii români sunt provocaţi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului să-şi pună la încercare imaginaţia într-un concurs naţional de eseuri şi artă grafică. Lucrările lor pot vorbi despre importanţa zilelor de Decembrie 1989 în România, despre modul în care părinţii şi bunicii noştri au luptat pentru a obţine libertatea . Cei care participă la concurs pot răspunde, folosindu-se de talentul şi imaginaţia lor, la întrebări simple: “Ce s-a câştigat atunci? “, ” S-a pierdut ceva? ” “Care a fost preţul acestei libertăţi? ” , “Cum vedeţi libertatea în viaţa voastră de zi cu zi?”
Scopul acestui concurs este acela de a creşte interesul copiilor şi tinerilor pentru istoria recentă a României şi pentru a face cunoscută istoria comunismului în rândul tinerilor.
Conform comunicatului IICCR, cele mai bune eseuri şi desene din concurs vor fi premiate. Valoarea totală a premiilor este de aproximativ 2000 de EUR. Eseurile câştigătoare vor fi publicate într-un volum,iar planşele premiate vor fi expuse de IICCR într-o mini-expoziţie.
Destinat elevilor din clasele V-XII şi organizat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, concursul a început de trei zile şi se va încheia pe 1 mai 2009.
Colegii mei, Ruxandra Gheorghe şi Mihai Florea, au gândit şi realizat o serie de reportaje drăguţe care se difuzează în week-end la Jurnalul TVR de la ora 19.00. Sunt o alternativă la ştirile interminabile şi deloc spectaculoase, din ultimele zile, care se referă la discuţiile despre buget…
Primele trei reportaje ale Ruxandrei si ale lui Mihai ( care le-a şi montat şi regizat) au fost difuzate week-end-ul trecut. Le-am postat aici:
Cum petrecem timpul liber, pe lângă mall-uri, cumpărături şi întâlniri cu prietenii?
Mai puteţi face ceva care să vă umple sufletul de bucurie. Jurnalul TVR vă propune campania “Un muzeu pentru tine”. Astăzi vă îndemnăm la aventură.
Prinşi în vâltoarea crizei financiare şi a cheltuielilor de zi cu zi, românii parcă au uitat de nevoile spiritului. Când aţi vizitat ultima dată un muzeu, de exemplu? Statisticile arată că sunt foarte puţini sunt cei care trec pragul acestor instituţii.
Campania “Un muzeu pentru tine” lansată de Jurnalul TVR vă propune o vizită la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Şuţu.
Fie că e moldovean, oltean sau ardelean, ţăranul român a rămas demn şi credincios în faţa tuturor încercărilor vieţii. Istoria lui stă scrisă în fiecare obiect trudit cu propriile mâini. Jurnalul TVR continuă campania “Un Muzeu pentru tine”.În această seară descoperim iscusinţa neamului românesc. http://www.tvr.ro/articol.php?id=57667&c=131
Acestea sunt primele trei reportaje, însă azi, mâine şi poimâine vom mai vedea alte trei, iar week-end-ul următor altele. Este o campanie prin care Ruxandra şi Mihai speră să atragă publicul în muzee.
O campanie similară intitulată “Comori în paragină”, am realizat şi eu anul trecut, tot la Jurnalul TVR, când atrăgeam atenţia că sute de muzee sunt în paragină din cauză că nu s-a mai investit nimic. Din păcate nu am reuşit să facem mare lucru…de aceea apreciez că Ruxandra şi Mihai încearcă acum o altă cale de a le salva.
Ne-am obişnuit să considerăm hărţile niste instrumente de lucru, apelam la ele când avem nevoie de informaţii exacte. Însă harta poate indica şi istoria unui stat sau a unei regiuni, toate transformările prin care au trecut.
Există poveşti de dragoste despre care regulile impuse de sângele albastru fac să nu se vorbească zilnic. O astfel de poveste are şi familia regală a României.
Principesa Margareta şi soţul ei au împlinit de curând 15 ani de când s-au cunoscut, iar anul acesta sărbătoresc 12 ani de când s-au căsătorit. Ei au acceptat să povestească despre dragostea lor în exclusivitate la TVR.
Muzeul Ceasului aşteaptă vizitatori
