EDI

Daca ar mai fi trait, azi Edi ar fi implinit 35 de ani. Din pacate, Eduard George Atomei a murit in 23 decembrie 1989, impuscat in gat. Era elev. Nu avea nici 17 ani impliniti. Mama lui nu a aflat nici dupa 18 ani cine l-a impuscat…Din rechizitoriul intocmit de Parchetul Militar reiese ca, in locul in care a fost gasit cadavrul lui Edi, a tras a fost doar armata.

Eduard credea ca va reusi sa salveze Brasovul de teroristi…Era un pusti simpatic, blond, cu ochi albastri, mereu cu zambetul pe buze, un adolescent plin de viata…Si singur la parinti…Ar fi frumos ca cei care l-au cunoscut sa isi aminteasca azi  de el.

Odihna in pace!  

La multi ani!

Azi ar trebui sa ninga…asa se intampla in fiecare an de ziua ta.

Uite, am si un cadou virtual pentru tine! Stiu ca iti place si muzica veche.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=25336&c=1280

http://www.tvr.ro/articol.php?id=27479&c=1280

http://www.tvr.ro/articol.php?id=27175&c=1280

Memorialul Sighet

Se poate vizita si de pe calculatorul de acasa. Detalii mai jos, dati click pe link-ul acesta

http://www.tvr.ro/articol.php?id=28951&c=61

Dvd-ul se poate cumpara accesand site-ul Memorialului Sighet.

Delia Budeanu

http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/392561/Decenii-de-cenzura-cu-Delia-Budeanu/

Diana,

Felicitari, e unul dintre cele mai interesante materiale pe care le-ai scris pana acum. Pe care le-am citit eu, ca sa fiu mai explicita.

Sa fie asta un semn ca incet, incet pe roman il intereseaza si altceva decat iri, moni si zvonuri sau barfe cu amantele , fiii sau fiicele politicienilor?

Ceausescu

 24 ianuarie 2008.

 Ciudat ca dupa 18 ani tot ne mai aducem aminte ca azi ar fi fost ziua lui Ceausescu, daca mai traia.  Cred ca nu ar mai fi trait nici daca nu-l executau. Oricum, azi am ramas si eu pe aceeasi unda. Am facut un reportaj cu casa lui Ceausescu, cea din Primaverii. A mers greu. Desi imaginile sunt spectaculoase, nu sunt multumita ca nu am “actori” …Cele doua servitoare, care au lucrat pentru  familia Ceausescu, nu au acceptat sa vorbeasca la televizor nici dupa atata timp, desi lucreaza tot acolo. Administratorul, fost coleg cu unul dintre fiii lui Ceausescu, nu a vrut nici el la televizor. Am asteptat sase luni ca RAPPS sa imi aprobe filmarea, asa ca am inlocuit sincroanele cu trei stund-up-uri…si povesti. Evident de la servitoare, dar tot eu le-am spus…Si tot au ramas atat de multe lucruri nespuse…In nici 3 minute de reportaj la stiri e greu sa epuizezi un asemenea subiect.

Multa lume crede ca acum acolo e CASA NATO, dar nu a fost niciodata…Cica NATO ar fi avut doar o anexa mica acolo si administratorul ar fi pus o placuta, asa de ochii lumii. Casa nu e muzeu, desi eu as face-o. Sunt sigura ca strainii ar veni sa o viziteze. Azi, cei de la EBU erau tare fericiti  de acest subiect. Abia asteptau sa vada reportajul si imaginile, tot ce e cu Ceausescu are succes la televiziunile din Vest…sunt sigura ca ar veni si turisti. Casa se poate inchiria de demnitari mai ales, de cei care au un fetish sa doarma in patul lui  Ceausescu…morbid.

Cam asa arata casa lui Ceausescu… sau mult mai bine, pentru ca noi am filmat acolo cateva ore. Nu va pot arata, deocamdata, mai mult de 3 minute…

http://www.tvr.ro/articol.php?id=28740&c=131

Ajutati-o pe Dragana!

O şansă pentru Drăgana

Drăgana are 9 ani şi suferă de o boală cumplită. Dacă până în februarie nu strânge banii necesari pentru o operaţie complicată în China, viaţa fetiţei e în pericol.http://www.tvr.ro/articol.php?id=28478&c=131

Colega noastră de la TVR Timişoara, Dite Dinesz, a cunoscut-o şi spune că e un miracol felul în care micuţa ştie să-i facă pe oameni să înţeleagă frumuseţea şi importanţa fiecărei clipe.Drăgana mai are nevoie de şapte mii de euro.

Conturile în care se pot depune bani pentru ajutorarea Drăganei sunt:

Iovanovici Anita

Lei RO30RNCB0104022474710001
EURO RO03RNCB0104022474710002

Deschis la Banca Comercială Română

Tacerea

Imi place sa vorbesc si sa scriu foarte mult. Pana sa ma marit vorbeam si in somn, acum nu mi se mai intampla! Habar nu am de ce… Asa ca, recunosc, vorbitul e un mare defect  al meu. Am curajul sa mi-l insusesc…

In ultima vreme insa, am inceput sa descopar ce placut e sa taci…Nu, nu inseamna ca nu iei atitudine! Doar realizezi ca, uneori, orice ai spune nu se schimba nimic…Si atunci? Tacerea e placuta. Poti avea grija de tine, de cei dragi cu care iti imparti viata, de psihicul tau, de intimitatea ta, sa faci lucruri simple de care ai uitat…toate in tacere…Cred ca e un semn ca ma maturizez…Si daca ma maturizez prea mult?

Tacerea poate fi o calitate?

 Semn ca ma maturizez au inceput sa imi placa si alt gen de subiecte decat stiau, de exemplu - fostii mei colegi de la Brasov…Asa ca saptamana asta am intrat prin muzee…Mi-am amintit cum in Bruxelles am stat la o coada de o ora si jumatate ca sa pot vizita un muzeu. La noi e insa asa o liniste apasatoare in muzee! Mai ales autoritatile tac…si nu e corect!

Urmariti campania mea, in fiecare seara, la Jurnalul de la ora 19.00, pe TVR 1. Se numeste Muzee in paragina.

Muzeul Dr. Nicolae Minovici

http://www.tvr.ro/articol.php?id=28288&c=131

Muzeul National al Agriculturii.

 http://www.tvr.ro/articol.php?id=28386&c=131

 Stiu ca cei mai multi nici nu stiati ca exista. E reportajul colegei mele din Buzau, Antonia Ionita…

 Un reportaj despre un alt muzeu, care nu are exponate, ci stele…

http://tvr.ro/articol.php?id=28468&c=131

 muzeul care ar trebui sa straluceasca…

http://www.tvr.ro/articol.php?id=28606&c=131

 Povestea muzeului plin cu trenuri…

http://www.tvr.ro/articol.php?id=28651&c=99

Câtă dreptate are Tucă…

Marius Tucă - Despre independenţa şi manelizarea presei

14/01/2008 de Marius Tucă

Când Ion Cristoiu semnala intrarea cârnăţarilor în presă n-a fost luat în serios. Cei mai mulţi, inclusiv gazetari, au crezut că e vorba despre o figură de stil, despre o etichetă, despre orice, mai puţin adevărul pe care îl spunea lumii gazetarul devenit loc comun în presa din România. Sigur, cârnăţarii intraseră în presă ca patroni, nu ca jurnalişti, dar acest fapt a fost cu atât mai grav. De parcă nu fuseseră suficienţi ani când patronii unor ziare făcuseră în paginile publicaţiilor pe care le deţineau tot felul de jocuri politice, care mai de care mai viclene, mai meşteşugite, toate bine camuflate în numele obiectivităţii şi mai ales al independenţei editoriale şi până la urmă la susţinerea unui candidat şi a unui partid puteau fi făcute la vedere aşa cum se face în Statele Unite, de exemplu. Dar nu şi la noi, unde politica, banii şi independenţa editorială au mers mână-n mână la cheremul mai-marilor zilei, oamenii momentului şi patronii momentului. Pasul următor a fost cel mai uşor de făcut: mulţi patroni de presă, cârnăţari sau nu, au trecut la conducerea efectivă a vehiculelor media. Mai timid la început, mai pe faţă, mai pe din dos, mai prin interpuşi, ca apoi s-o facă direct fără teamă, fără prejudecăţi, fără complexe. Chiar cu tupeul dat de “filozofia” Gigi Becali, “eu dau banii, eu hotărăsc!”. În acelaşi timp a avut loc şi “manelizarea” presei. Cristian Tudor Popescu este victima acesteia. Profilul şi audienţa nu mai pot fi făcute în România cu lucruri serioase, cu ziare serioase. “Manelizarea” presei este cel mai simplu mod de a prosti publicul, cititorul şi-n cele din urmă poporul român, tratat şi aşa vreme de 18 ani ca o gloată care trebuie să consume ceea ce i se dă. Pe bună dreptate au ajuns moldovenii să ne arate cu degetul, spunând că programul televiziunilor româneşti în noaptea de Anul Nou a fost unul “absolut ţigănesc”. Parcă numai în noaptea de Anul Nou!Aşadar, imbecilizarea poporului român continuă. Fără drept de apel, fără recurs, fără alternativă. De 18 ani. Da, prin îndepărtarea lui Cristian Tudor Popescu presa de autor e pe cale de dispariţie. Prostia românească şi îngâmfarea patronală ne ţin predici despre cum trebuie să se facă presa din România. Prin manelizare, martirizare, tabloidizare, internetizare şi imbecilizare. Autorii trebuie să dispară, urmează era colectivizării informatizate, epoca nickname-urilor, secolul nimănui, evul lui neica-nimeni. Mai dă-i în mă-sa şi pe Cristian Tudor Popescu şi pe toţi autorii al căror nume “depersonalizează” presa de pe la noi! Şi-n definitiv, ducă-se toţi gazetarii care mai au personalitate, idei, principii şi coaie în România!

Sursa Jurnalul National

Culmea Manelizarii Presei…

Duminica seara, eram in biroul lui Cristian Tudor Popescu. Inainte de a-mi acorda interviul legat de demisia sa, am observat o chestie tare amuzanta la un post TV de stiri. Cine credeti ca facea comentarii despre demisia lui CTP?

VANGHELIE!

 …Acum, unul dintre editori m-a pus sa-i caut un sociolog pentru o stire…Am o idee beton!

Ce ar fi sa-i rog pe Vanghelie, Becali, Irinel Columbeanu sau Tantareanu…sa imi comenteze putin scaderea natalitatii si cresterea divorturilor din luna noiembrie 2007!

Intre noi fie vorba, nici macar nu inteleg de ce vrea editorul aceasta mare stire!

Cu …si despre dinozauri!

Tender dă afară litoteca

Litoteca, un obiectiv naţional de patrimoniu, de o valoare inestimabilă, a devenit motiv de dispută între omul de afaceri Ovidiu Tender şi geologii care o administrează.

Cei din urmă susţin că omul de afaceri ar vrea să puna mână pe biblioteca de piatră, însă acesta susţine că nu vrea rocile, ci doar actualul sediu al litotecii, care îi aparţine.

http://tvr.ro/articol.php?id=27566

gata!

mi-a trecut! azi m-am distrat teribil la filmare, desi in cea de-a doua locatie am inghetat. chiar daca era in interior, era mai frig chiar decat afara. Am facut o poveste cu dinozauri! La propiu si la figurat…Va intra, cred, duminica…