Un foarte bun prieten mi-a facut blog. Nu o sa am timp sa ma ocup de el! spuneam acest lucru in urma cu sase zile, cand am postat primul meu mesaj…Si nu m-a crezut atunci… Azi am confirmarea: am sters din greseala articolul vechi…
Am sa rescriu povestea pentru ca, abia dupa o saptamana de la inceputul scandalului Italia -Romania, ai nostri par sa ajunga la aceeasi concluzie…
Va spuneam in urma cu sase zile ca sunt în Bruxelles la o bursă în redacţia BBC. Şi aş fi vrut să vă povestesc cum sunt oamenii aici sau diferenta dintre presa din Romania si cea din Europa. Dar nu e bun momentul. Am ales sa va povestesc o alta intamplare…
In urma cu mai bine de doua saptamani am iesit dintr-un restaurant sa fumam o tigara. Eram un grup de jurnalisti romani care dezbatea cu foc un subiect din Romania. Ca toti latinii, eram galagiosi si patimasi, gesticulam si vorbeam cu voce ridicata. La un moment dat s-a apropiat un om care vindea flori. Ne-a salutat si ne-a intrebat, in franceza, daca vrem flori. Niciunul dintre noi nu parea sa-l fi observat, asadar niciunul nu a raspuns. Aceeasi intrebare ne-a venit din nou, de data aceasta in romana: “Buna seara, Cumpărati flori?”
Am raspuns doar eu: “Bună seara”. Abia atunci am realizat ca si eu, probabil, ca si colegii mei, observasem inca de la inceput ca era prost imbracat si ca era cam tuciuriu si mi-am spus ca e din Romania! Raspunsul meu , direct şi deschis, cu un zambet larg si sincer, fără a fi timid sau rasist, a venit însă mult prea tarziu… Omul cu florile a izbucnit: “Sunteţi români!Mi-am dat seama din prima clipă! V-am salutat şi v-am intrebat daca vreti să cumparati flori…Niciunul dintre voi nu mi-a raspuns. Niciunul dintre voi nici macar nu s-a uitat la mine! Va e rusine cu mine ca sunt tigan? Sa va fie! Voi sunteti romani, dar sunteti nesimtiti. Strainii astia m-au salutat si mi-au zambit. Cei care nu au vrut sa cumpere flori m-au refuzat politicos. Dar toti, fara exceptie, mi-au raspuns la salut. De aia am plecat din Romania, ca ne discriminati “ …
O persoana din grupul nostru, singurul stabilit in Bruxelles, ne-a spus : “Nu-l bagati in seama! Sunt foarte multi ca el pe aici ! Au venit cu sutele si profita de faptul ca in Romania ar fi discrimnati!”
Stiu…e discutabil! Dar cred ca omul cu florile ne-a dat o lectie! Cred ca omul cu florile avea dreptate!
Rrom flamand in Gara Brasov
As vrea sa va povestesc si ceva nou, ceva ce nu am povestit saptamana trecuta! Ca prima lectie am primit-o tot de la un tuciuriu! Un copil…
Anul trecut, in iarna, eram in gara din Brasov. Era foarte frig si ma pregateam sa iau un tren spre Bucuresti. Nici nu am intrat bine in gara si s-a apropiat de mine un pusti negricios, la vreo 12-13 ani. Mi-a cerut 10 mii de lei (vechi)…De obicei dau bani copiilor sarmani, insa atunci aveam bagaj si nu mai aveam niciun chef sa caut portofelul prin geanta. I-am spus ca nu am. La cateva minute dupa ce mi-am luat biletul de tren, m-am apropiat de un chiosc cu gandul sa imi iau o cola. Uitasem deja de micutul tuciuriu…Fiind intuneric si coada, m-am razgandit…Am dat sa ma intorc si m-am ciocnit de acelasi pusti, care mi-a pus aceeasi intrebare. M-am gandit atunci sa aplic metoda unui amic, care imi povestise metoda lui de a scapa de cersetorii- cand acestia ii cer bani le spune ca si el are datorii la intretinere si scapa de ei! Asadar, ii spun pustiului: “Nu vezi ca nici mie nu mi-au ajuns banii nici macar sa-mi cumpar un suc?” Pustiul s-a uitat la mine cu niste ochi mari si adanci, parca prea maturi pentru varsta lui, si , fara pic de ezitare, mi-a intins palma lui in care tinea ceva maruntis: “Uite, am aici 7 mii de lei, iti ajung?”…M-a impresionat si m-a facut sa ma simt prost! Am simtit cum acel copil, dezbracat si flamand, mi-a dat fara sa stie una din cele mai frumoase lectii de viata! Am scos portofelul si i-am dat pustiului 20 de mii de lei, fara sa ii explic insa ca gestul lui valora de o mie de ori mai mult…
Camelia Csiki - Jurnal de jurnalist 
Interesanta abordare…Ma intreb cati vor avea calmul sa nu sa atace furibund pentru ea. Felicitari, oricum.
Horatiu
Milano, Italia
Din pacate, toate padurile au si crengi uscate..
Crengilor bune ale Romaniei le este verde si soare si atat. Romanilor le este rusine cu romanii. Suntem un cerc vicios din care parca nu dorim sa iesim; toti ne vaitam nimeni nu face nimic.
Violuri se intampla si in Romania si in alte tari cu ai lor barbati si femei.
„Nenea cu florile” este inca o dovada pt noi, sa ne rusinam. Nu de ceea ce fac altii ci, de reactiile noastre in primul rand.
Bravo Camelia Csiki!
Ajuta-ne sa fim la unison!
Poate „desteapta-te romane!” prinde in sfarsit si la noi….
Marele esec al integrarii rromilor
7 Noiembrie 2007
Florian Bichir, Mircea Marian
Criza romanilor din Italia a readus in atentie o problema veche de sute ani: integrarea precara in societatea de tip european a unei bune parti din etnia rroma. Sociologi si analisti sustin ca problema rromilor romani e, in primul rand, problema Romaniei, si apoi a Europei.
„Spunem ca nu vor sa se integreze, dar ce conditii le oferim?”
Conform datelor oficiale, populatia de etnie rroma din Romania numara, la recensamantul populatiei din 2002, 535.250 de persoane, dintre care 325.000 de persoane (circa 60%) locuiau in mediul rural. Studii independente cred insa ca cifra reala variaza intre 1 milion si 2,5 milioane de persoane. Populatia de etnie rroma constituie, din punct de vedere numeric, al doilea grup minoritar etnic din Romania, dupa cel maghiar.
50.000 nu au acte
Conform studiului facut de Agentia Nationala pentru Rromi, situatia socio-economica a etniei rrome ramane, inca, destul de dificila: „Populatia rroma se pla-seaza la un nivel ridicat de saracie. Comunitatile de rromi sunt afectate de diverse probleme: niveluri inalte ale somajului (28%), venituri reduse, pregatire profesionala si educationala scazute (cu efecte vizibile in participarea pe piata fortei de munca), conditii de locuit improprii si acces limitat la serviciile publice”.
O mare parte dintre rromi lucreaza ca zilieri, neavand o sursa stabila de venit. Un numar mare de rromi – conform unor estimari, 50.000 de persoane – nu au acte de identitate, fapt care are ca efect excluderea de la drepturile sociale: asistenta sociala, asigurari sociale, loc de munca etc.
Povara de a fi rrom/tigan
Conform studiului realizat de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV), proportia analfabetilor in randul rromilor este foarte ridicata: mai mult de o treime dintre rromi (38,6%) sunt analfabeti functional. 19% dintre barbatii maturi si 27% dintre femei nu au urmat decat o clasa. 18% dintre copiii rromi cu varsta cuprinsa intre 7 si 16 ani nu au fost niciodata la scoala.
„Populatia de etnie rroma a refuzat categoric aceasta forma de organizare a educatiei. Problema este ca populatia rroma locuieste, de regula, in cartiere marginase si/sau rau famate, iar scolile amplasate in aceste zone, in care invata si copiii rromi, au conditii de invatare inferioare”.
In scolile in care sunt preponderenti elevii rromi, rata repetentiei atinge valoarea de 11,3%, fiind aproape de trei ori mai ridicata decat in cazul intregului sistem de invatamant. „Din cauza nivelului calitativ scazut al scolii, aproape 20% dintre elevii rromi ajunsi in clasa a IV-a sunt analfabeti functional”, arata ICCV.
„Masuri care nu au fost implementate”
Magda Matache, directorul Romani Criss, sustine ca solutia „problemei rromilor” nu consta doar in acordarea unei asistari sociale, ci in integrarea lor in societate.
„Incluziunea sociala a rromilor nu s-a facut in Romania. Problema rromilor romani e, in primul rand, problema Romaniei, si apoi a Europei. Ei sunt cetateni romani, nascuti aici, care-si educa copii in limba romana. Cand identificam o problema in Romania nu cerem Europei sa o rezolve. (…) Avem o strategie pentru rromi, din 2001. Urmare a acestei strategii s-a infiintat Agentia Nationala pentru Rromi, iar la nivelul judetelor au fost angajati consilieri rromi ai prefectilor. Cu asta ne laudam, dar sunt sute de alte masuri care n-au fost implementate.
De exemplu, se prevede accesul rromilor la locuinte sociale. Nu au fost oferite. Avem un caz la Miercurea Ciuc, unde circa 100 de oameni au fost evacuati la marginea orasului, intr-o zona contaminata. Langa Cluj-Napoca sunt rromi care stau pe groapa de gunoi, fara acces la scoala… Spunem ca nu vor sa se integreze, dar ce conditii le oferim?”
„Nu mai pot continua asa”
Sociologul Alfred Bulai crede ca „unii dintre rromi, o parte importanta, sunt integrati. Poate sunt unii dintre colegii dumneavoastra, pe care nu-i stiti. Exista insa categorii si grupuri care au un stil de viata traditional. Problema este cat permiti o astfel de viata traditionala, in masura in care ea intra in conflict cu valorile societatii. Sunt, de exemplu, rromi care se ocupa cu cresterea cailor, dar si cu furtul cailor. Nu putem accepta un astfel de comportament. Sau ursarii: nu mai pot continua aceasta traditie, fiindca i-ar prinde protectia animalelor”, mai spune sociologul.
STUDIU
Cifre ingrijoratoare
> Mare parte dintre rromi nu au ocupatie (13,2%)
> Ponderea casnicelor este de peste 4 ori mai mare in randul rromilor decat la nivel national si arata slaba participare a femeii rrome pe piata muncii
> Din totalul populatiei de rromi, aproximativ 2/3 il reprezinta barbatii (65%), iar putin sub o treime dintre ei sunt salariati (65%)
> 41,7% din totalul populatiei sunt zilieri
> 33,5% dintre rromi nu au nicio calificare
> 14,3% sunt agricultori
> Calificarile moderne se intalnesc doar in 37,3% dintre cazuri. („Romii din Romania”)
O ISTORIE VECHE
Rromii in Europa: saracie si izolare
Majoritatea rromilor – in jur de 80a din totalul de aproximativ 15 milioane – traiesc in Europa, in conditii de saracie, izolati de societate si de autoritati, fara acces la educatie si la un loc de munca, apreciaza Amnesty International, intr-un raport recent.
Noua state europene, printre care si Romania, au demarat in 2005 o initiativa botezata „Deceniul de incluziune a rromilor”, cu scopul de a imbunatati situatia socio-economica a unuia dintre cele mari grupuri minoritare de pe batranul continent. La ora actuala, progresele sunt minore.
Situatia rromilor difera de la tara la tara, dar problemele legate de integrare raman si in tarile dezvoltate. Un raport al Centrului European pentru Drepturile Rro-milor (ERRC) sublinia, in 2005, ca rromii din Franta – in numar de aproximativ 500.000 – sunt tinta unei discriminari ce atinge niveluri dramatice. Raportul nota ca drepturile civile, politice, sociale si economice ale comunitatii sunt incalcate in mod frecvent si tragea concluzia ca autoritatile din Hexagon esueaza in procesul de integrare a minoritatilor.
In Est e mai rau
Cele mai importante comunitati de rromi traiesc in centrul si estul Europei, dar, ca si in cazul Romaniei, numarul lor variaza intre recensamintele oficiale si estimarile neoficiale.
Cehia are intre 11.000 si 200.000 de rromi, Slovacia, intre 95.000 si 550.000, Ungaria, intre 200.000 si 600.000 de rromi, iar rapoartele europene privind situatia acestei minoritati sunt de cele mai multe ori negative. In toate cele trei tari membre UE, rata somajului printre rromi atinge 75%-80%, atunci cand au acces la educatie, copiii invata in scoli speciale, iar intreaga comunitate este victima a prejudecatilor rasiale venind din partea majoritarilor, precizeaza Amnesty International.
In conditii similare traiesc rromii din Croatia, Macedonia sau Serbia, dar si cei din Bulgaria. Intre 370.000 si 700.000 de rromi traiesc in Bulgaria, majoritatea sub limita saraciei, iar rapoartele oficiale au subliniat in mai multe randuri masurile discriminatorii ale autoritatilor.(Adrian Cochino)
POVESTEA UNUI POPOR
Tiganii si drumul lor din India
Primele atestari documentare privind prezenta tiganilor pe pamant romanesc dateaza din secolul al XIV-lea, dar Mihail Kogalniceanu si Nicolae Iorga asociaza venirea lor in spatiul carpato-danubiano-pontic cu invazia tatareasca din 1260.
Un hrisov din 1385 din timpul domniei lui Dan Voda al Tarii Romanesti face referire la o danie in beneficiul Manastirii Vodita-Tismana a 40 de salase de tigani. Inca din acelasi secol, numarul acestor robi era destul de mare, de vreme ce, in 1388, Mircea cel Batran inzestra ctitoria sa de la Cozia cu 300 de salase de robi tigani. La Suceava, in 1417, erau stabiliti cu aprobarea lui Alexandru cel Bun 3.000 de robi tigani. (F. Bichir)
Desi abordata tangential, problema tiganilor este tratata pe intelesul tuturor de reputatul istoric Neagu Djuvara in a sa carte „O istorie a romanilor povestita celor tineri”. Constient de valoarea expresiei „cunoscandu-ne trecutul putem intelege prezentul”, savantul ofera o fresca succinta, dar sugestiva a istoriei tiganilor: de unde vin, cand au ajuns pe meleagurile noastre, dar si sursa originara a rupturii lor de societate, produsa inca de-acum sase secole! Tiganii au avut statutul de paria (patura cea mai de jos a societatii) atat in India, de unde provin, cat si in tarile prin care au trecut. Unele popoare i-au alungat (persanii, turcii, bizantinii). Altele – cum este cel roman – i-au asuprit. Pretutindeni au fost desconsiderati si tratati ca o rasa inferioara.
Redam alaturat cateva fragmente din cartea lui Neagu Djuvara in care este povestita, pe scurt, traiectoria istorica a tiganilor. Intertitlurile apartin redactiei.
Atigani: a nu se atinge!
Incepand cu ultimii ani ai veacului al XIV-lea, in Tarile Romane apare inca o categorie de locuitori si mai defavorizati, lipsiti si de proprietate, de pamant ori de case, dar si de libertatea de miscare, cu un cuvant, robi: tiganii.
Tiganii pot fi urmariti in exodul lor de mii de kilometri si sute de ani. A fugit din nordul Indiei un trib intreg, care n-a mai putut indura regimul la care era supus acolo de clasele sociale superioare. Facea parte probabil din casta „paria”, de membrii careia cei din castele superioare nici n-aveau voie sa se atinga. Si (sa fie doar coincidenta?) numele tiganilor, scris in primele noastre documente „atigani”, e probabil derivat din verbul grecesc „athinganein”: a nu se atinge! Au strabatut tot Orientul Mijlociu, respinsi din loc in loc, razboindu-se cat au putut cu persanii si cu turcii, pana au ajuns in Europa, in Imperiul Bizantin, alungati din Asia Mica de turcii otomani. Nici aici n-au avut ragaz, in imparatia bizantina, redusa de-acum (in veacul al XIV-lea) la Grecia continentala si o fasie de pamant corespunzand Turciei europene de azi si sudului Bulgariei – regiune careia i se zicea Romania, caci bizantinii, perpetuand timp de o mie de ani pretentia ca reprezentau Imperiul Roman, isi ziceau romei. Din sederea lor in Romania si-au tras tiganii si numele de „romi”, la care tin astazi.
Netotii: tiganii ascunsi in codri
La noi au ajuns, tot refugiindu-se palcuri-palcuri; pe masura ce treceau Dunarea, domnia si boierii, care duceau lipsa de brate de munca, i-au facut robi, adica muncitori lipsiti de orice drepturi – si au fost impartiti pe la mosiile boieresti pentru tot felul de meserii si de munci casnice si, de asemeni, pe la manastiri, iar o mica parte – cei mai norocosi – au fost pastrati ca robi domnesti, de pilda insarcinati cu cautarea aurului prin albiile raurilor! Acestia erau numiti „aurari”. Dintre robii boieresti, unii erau lasati sa-si exercite meseriile cutreierand tara cu satra lor, caci erau foarte indemanatici ca fierari, tinichigii, potcovari, spoitori. Numai o data pe an aveau datoria sa se mai intoarca la stapan, spre numaratoare si pentru casatorii. Mici grupuri de nesupusi au dainuit sute de ani ascunsi printre codri desi, intr-o stare atat de groaznica de saracie si salbaticie, incat li s-a zis „netoti”.
„Nu este vina lor, ci a veacurilor de durere”
(…) Guvernul revolutionar de la 1848 (n.r. – care a rezistat doar trei luni) a incercat sa ia masuri radicale. De pilda, decreteaza libertatea tiganilor, care veacuri de-a randul traisera intr-o situatie subalterna, jignitoare, erau maltratati, batuti, asta explicand multe dintre mentalitatile lor. Nu este vina lor, ci a veacurilor de durere si injosire pe care le-au indurat. Au fost eliberati in principiu in 1848, dar dupa innabusirea Revolutiei masura n-a apucat sa fie aplicata. Incepusera insa cativa boieri, cum au fost Ion Campineanu sau Mihai Voda Sturdza, sa-i elibereze pe propriii lor tigani; manastirile si-au dat seama ca robia nu corespundea cu milostenia crestina si i-au eliberat si ele – asa incat prin anii 1850 nu mai ramaneau decat vreo 5.000 de robi tigani in Tara Romaneasca si tot atatia in Moldova, numai robi particulari, la boieri, pentru care faceau toate meseriile prin casa, erau bucatari, lemnari, fierari, potcovari, spoitori etc. Dar si lautari! Eliberarea lor totala n-a inceput decat in 1856. Pare de neinchipuit ca in veacul al XIX-lea sa mai fi existat inca robi la noi, dar ganditi-va ca Statele Unite ale Americii au mai asteptat inca sase-sapte ani pentru a-i dezrobi pe negri! (Matei Udrea)
Exact asta incercam sa spun si eu acum cateva zile…