M-am intors acasa

M-am intors acasa… Si ma simt deja sufocata:  de traficul infernal din Bucuresti, de asteptarile interminabile la semafoare, de nesimtirea soferilor care te calca pe trecerea de pietoni chiar si cand e verde sau te stropesc din cap pana-n picioare, pentru ca nu au respectul sa incetineasca atunci cand tu te afli pe trotuar la un pas de ei…

Ma gandesc ca au trecut atatia ani de cand regimul ceausist , cel care ne-a spalat mintile, a cazut si nici acum nu am reusit sa ne civilizam!

In Belgia, ploua aproape in fiecare zi. Niciun sofer nu m-a stropit in timp ce mergeam pe strada, iar pe trecerea de pietoni erai in siguranta 100%. In primele zile am ramas surprinsa cum abia ma apropiam de zebra si soferii opreau. Cateodata opreau chiar si cand era rosu pentru pietoni si te lasau sa treci. Un ziarist de acolo mi-a povestit ca legile sunt foarte aspre pentru soferii care produc accidente pe trecerea de pietoni si de aceea nu isi permit sa nu incetineasca indiferent de conditii…Poate ca intr-adevar legea prea aspra i-a facut sa-i respecte pe trecatori, dar acolo timp de o luna nu mi-a fost dat sa vad sofer nervos sau nesimtit, ceea ce m-a facut sa cred ca aveau respect pentru mine, cel de pe strada.

Noi nu avem nici respect, nici legi care sa se aplice pentru toti in mod egal.

Si inca ceva!  Dupa atitia ani de stat la cozi tot n-am invatat cum se sta! Romanii nu stiu sa-ti respecte intimitatea la cozile din supermarketuri sau alte magazine. Aseara, am lasat un metru intre mine si fata din fatza care isi achita cumparaturile. In spate, de mine s-a lipit un individ care isi tot freca, sper din greseala, cosul de fundul meu. O doamna care s-a asezat in spatele lui, lipita si ea de individ, se intinde spre mine si ma intreaba daca stau la rand!!! Ii explic ca da si ca nu vreau sa ma uit in portofelul fetii din fatza mea…Femeia n-a inteles nimic si tot comenta sa mai fac un pas-doi. Ajung la caserie… Hop! S-a lipit de mine si individul din spate. Cumparaturile mele s-au amestecat cu ale lui. De nu intelegeai daca el si-a cumparat tampoane sau eu! In fine, platesc cu cardul. Bag pin-ul si ma uit cu frica la individul cu o fata destul de ciudata. Se uita exact la operatiunea pe care o faceam eu …Ies din magazin si maresc pasul cu frica…Mi-era frica de faptul ca odata iesita in strada omul ma poate urmari sa-mi dea in cap, sa-mi ia cardul, ca pin-ul sigur deja il invatase! Pe strada ma impiedic de niste ghete stricate, aruncate in mijlocul trotuarului!

 SUNTEM INGROZITOR DE NESIMTITI…SUNTEM INGROZITOR DE SUFOCANTI.

Anunțuri
Published in: on Noiembrie 19, 2007 at 8:00 pm  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://cameliacsiki.wordpress.com/2007/11/19/m-am-intors-acasa/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Tocmai am avut un post similar, legatura fiind, de fapt, tot Belgia, desi nu am pomenit exact de Bruxelles… Gandurile erau insa asemanatoare…

  2. alina,

    poti sa povesti…chiar te rog…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: