alegeri in italia

azi noapte m-am intors din roma. am participat, ca ziarist, la supravegherea alegerilor acolo…

au votat mai putin de 3 mii de romani acolo, desi traiesc in toata italia peste un milion si jumate …multi dintre cei care au votat, si-au  dat votul atat pentru pd, cat si pentru pnl sau pld. asa ca multe din buletinele de vot pe care au pus cate trei stampile au fost anulate. pacat! acesti alegatori erau romanticii care ar fi vrut, probabil, refacerea aliantei DA…sau cei care nu au inteles ca ea s-a destramat!

e surprinzator insa ca cei care au votat, au optiuni electorale din cele mai diverse. a fost votat pana si laszlo tokes, pin, partidul verzilor. mi s-a parut extraordinar ca desi sunt rupti de romania, nu au mers doar pe partidele mari, cunoscute…

cele trei zile de italia au fost o adevarata experienta. am dormit in 2 nopti 6 ore, restul am stat printre romanii de acolo. am facut, cred, 11 reportaje, cu cele trei despre alegeri, care au fost deja difuzate de tvr. restul le vom da de maine incolo. as fi vrut sa fac si mai multe , dar n-am reusit. prea multe drame, greu de filmat in asa timp scurt…

romanii de acolo sunt peste tot…asta deja se stie. dar tot e socant sa ii vezi asa peste tot – in autobuze, in metrouri, in tren, pe strazi, ii recunosti pe 70% dintre ei. cei mai multi par sa nu aibe case, cara bagaje mari dupa ei. i-am vazut si anul trecut, cand am fost in concediu si am simtit la fel…dar acum par si mai multi. au fete tipic de romani, din cei care o duc greu. nu toti, dar majoritatea! ma intrebam daca merita efortul pe care il fac…dar cei mai multi chiar nu au incotro.

 am fost in suburbiile Romei. cu un tren de navetisti, evident plin cu muncitori romani. intri usor in vorba cu ei. erau si negri sau alti emigranti. insa cei mai multi sunt romanii. era trecut de 10 seara, veneau de la munci obositi, erau imbracati cu haine ponosite. o tanara, cu fata uscata, imbatrinita prea devreme (nu cred ca avea 30 de ani), povestea cat de chinuita este la familia la care lucreza. Menaj pentru doar 650 de euro! Si trimitea toti banii acasa la copilul ei. Isi facea planuri sa plece in alte regiuni ale Italiei. Am incercat sa scoatem camera, sa filmam. Mi-a fost frica insa. Era un grup de hoti de buzunare. Gainari. L-am recunoscut pe unul din Brasov, cred ca i-am luat un interviu pe la Penitenciarul Codlea, cu multi ani in urma pe cand lucram la ziar…i-am si spus ca e din Brasov si mi-a confirmat. nu m-a recunoscut, dar ceilalti ii sopteau ca as avea o camera ascunsa. pareau nervosi, se uitau urat la mine, la noi. mi-ar fi placut sa o am, dar nu aveam si nu am scos nici camera normala. am  vrut sa le respect intimitatea, era de fapt destinul lor, viata pe care si-au ales-o sau nu…dar pentru prima oara am simtit ca nu am cum sa le-o schimb, chiar daca risc sa-i filmez. nu am cum sa-i ajut cu adevarat!

si cei care pareau cinstiti, aratau la fel de saraci ca si gainarii…nu voiau sa fie filmati nici ei, am vorbit cu multi. au fugit sperand sa isi coloreze destinul, sa scape de saracia din tara si au dat peste alte necazuri…erau insa si cativa din aceia din care cautam eu…

trenul mergea la periferie, acolo unde mailat a ucis-o pe aceea italianca…suburbiile nu sunt prea luminate, se spune ca primarul Romei face economie. am trecut prin locul in care au fost atacati cei patru romani, dupa povestea cu mailat. e aproape de lantul de poduri sub care se drogheaza italienii, exclus sa poti filma, fara sa fii vazut…locul e infiorator…mai ales noaptea. dar tot e plin de romani. ei nu se drogheaza. nu sunt primiti in bande de italieni, nu au incredere in ei. si cred ca romanii nici nu au bani de asa ceva, cand abia ca se descurca de pe o zi pe alta.

…in locurile acelea cautam emigrantul obisnuit, cel de mijloc. am vrut sa spun si povestea lui, pentru ca toti colegii mei din presa au scris si filmat ba dramele celor care sunt foarte jos, ba a celor care sunt foarte sus. Despre care se spune ca au reusit!

Si am intalnit cativa oameni extraordinari. Emigrantii obisnuiti, asa cum voiam. Cu adevarat luptatori. Ai putea spune ca intr-un fel si ei au reusit, desi daca ar fi sa fim corecti suta la suta nu-i chiar asa…Sau poate ca eu nu am dreptate, depinde la ce ne raportam.

unele povesti le puteti vedea la jurnalul tvr, in zilele urmatoare. iar aici le vom putea comenta.

VA URMA

Anunțuri
Published in: on Noiembrie 27, 2007 at 9:22 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://cameliacsiki.wordpress.com/2007/11/27/alegeri-in-italia/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: