Off…

Mi-aduc aminte ca in prima zi de lucru in redactia Antenei 1, dupa vreo 8-9 ani de presa scrisa, unul dintre editori mi-a spus sa-i fac un off. Nu stiam ce inseamna, dar pentru ca fusesem adusa  din Brasov, in Bucuresti de „buna”, mi-a fost rusine sa intreb.

Nu facusem televiziune pana atunci, dar aveam si eu orgoliul meu. M-am dus la un calculator ( al Mirelei Voicu, pe atunci lucra si ea la Antena 1) si am dat un search. Am gasit o groaza de stiri salvate in calculator sub denumirea  de „off”. Le-am deschis, am vazut ca sunt scrise cam la patru-cinci randuri. Am vazut ca dupa prima propozitie, reporterii pun patru stelute. „Aha!”, mi-am zis. E o stire pe scurt, un fel de sapou din presa scrisa, doar ca trebuie sa pun patru stelute! 🙂

 Uimirea mea a fost si mai mare cand editorul mi-a zis :”Foarte bine!”. 🙂 Nu prea intelegeam de ce a fost foarte bine, dar am zambit! Abia dupa o luna am indraznit sa intreb o reporterita ( brasoveanca de-a mea) ce inseamna acele stelute! „De acolo intra imaginile!” „Aha!”, mi-am zis din nou…

Azi imi voi povesti „oful” meu, care nu va fi de patru stelute si sigur nu va fi o stire pe scurt…

Asa am descoperit eu televiziunea. Nu de multi ani. Dar am simtit dupa o vreme si mai ales in ultimii doi ani ca „vad” in imagini si pot sa scriu dupa imagini sau cu imagini.

Am invatat in Antena 1, mii de secrete despre imagine si televiziune! Si asta in primul rand datorita lui Vlad Petreanu, care imi spunea zilnic: „Du-te la montaj! Stai la montaj!”…Dupa patru luni, mi-am zis ca nu imi place si ca vreau sa ma intorc in presa scrisa! Mi se parea greu sa depind de echipa, sa depind de cheful pe care il are colegul meu sa filmeze. Mi se parea greu sa zambesc mereu, chiar daca am probleme sau sa am grija sa fiu impecabila…

Vlad nu m-a lasat insa ! A avut incredere in mine si m-a trimis in tara, sa fac reportaje despre „Romania nevazuta”. Cameramanul meu era Victor Prunaru, director de imagine la Antena1. Este cel mai bun om de imagine cu care mi-a fost dat sa lucrez pana acum! El m-a invatat o groaza de lucruri. In saptamana in care am ajuns in judetul Brasov (acasa), mi-as fi dorit sa merg seara sa dorm la parintii mei. Victor nu m-a lasat! Mi-a spus ca ies din „spiritul filmarii”, ca emotiile care ma coplesesc acasa ma vor face sa nu mai dau tot ce am mai bun din mine pentru reportajele mele. „Ei, na! Oricum…sunt subiectele mele, eu le-am documentat, eu le-am gasit, eu le scriu si eu le povestesc, rolul tau este sa le filmezi!”, mi-am zis, dar n-am plecat acasa.

Am dormit la acelasi hotel cu colegii mei, iar seara, istoviti de munca, stateam pe teresa in fata unei beri si ii povesteam urmatorul subiect lui Victor, totul pana la ultimul detaliu. El  „il vedea” deja pe imagini, desi eu nu stiam prea bine atunci ce inseamna asta. Si el imi tot explica. Cand am facut primul stand-up cu el, l-am intrebat daca trebuie sa ma uit in obiectiv, pentru ca pusese camera destul de jos, aproape pe jos ( eu mi-s cam micuta 🙂 ). Mi-a spus sa ma uit unde poftesc, caci rolul lui este sa vina cu camera, sa imi caute ochii. Niciun altul nu mi-a spus asta dupa el, in toti acesti ani ai mei de televiziune. Am filmat atunci impreuna cu Victor cateva  reportaje de suflet; „Satul copiilor care fac copii”, „Povestea templului din pestera”, „Victoria, orasul fara biserici” si multe altele. A fost una dintre cele mai frumoase deplasari pentru mine, chiar daca nu mi-am putut vedea atunci parintii. Cand ne-am intors in Bucuresti, seara de seara, ieseam la bere cu Ruxi Oltean, una dintre cele mai bune fete de la montaj pe care le-am intalnit pana acum. Victor, eu si Rux am pus la cale „strategia de montaj”. De exemplu, povestea „Orasul Biciletelor{ ( Zarnesti), am montat-o mai mult in sepia ( alb-negru), iar trecerea timpului am sugerat-o cu ajutorul bicicletelor pe care Ruxi le-a facut sa mearga inapoi . Mi s-a parut fenomenal. Incepusem si eu sa am idei. Dupa ce a vazut reportajele Vlad a iesit din biroul  lui si a spus ; „Bravo, cum ati facut asta?” Stiam atunci ca intrebarea ii era adresata lui Victor, care fusese un fel de mentor si pentru el cu multi ani in urma…

Asa m-am indragostit de televiziune….Azi, de multe ori, seara inainte sa adorm ma gandesc cum pot sa pun o stire pe imagine, cum mi-ar iesi un s-up daca il inregistrez intr-un loc anume, cum ar trebui sa ma misc sau cum ar trebui sa vorbesc.

Am plecat din Antena 1 pentru ca am simtit ca nici cei de la care am invatat atatea nu mai credeau , atunci, in ceea ce faceau. Am ales TVR, unde ma simt bine. M-am acomodat mai usor decat credeam. Intr-un singur an,  am reusit sa fac doua filme documentar ( fiind novice in acest domeniu), o groaza de reportaje de suflet si chiar am castigat o bursa intr-una din redactiile BBC. Toate acestea, cred, au contribuit mai mult la formarea mea ca om de tv. Nu am nicio scoala de imagine, dar cred ca simt putin altfel. Am furat de la Victor cat am putut, de la Tavi Dimitriu, de la Dragos Veriga, de la Cristian Tamas, de la Sergiu Matei si multi alti fosti colegi din Antena 1 ( cei mai multi nu mai sunt nici ei acolo).

Carmen Moise a fost unul din cei mai buni reporteri de la care „am furat” din atitudine, din eleganta…Cred ca am mostenit de la tata ( care nu-i om de televiziune 🙂 ) ceva sensibilitate si de la Lucian Mandruta am furat ceva idei.

In TVR i-am descoperit pe Catalin Popescu, alias Grasu, sau pe Mihai Florea si pe altii, cu care am lucrat foarte bine si de la care cred ca am mai invatat cate ceva…Nu cred ca sunt cea mai buna, dar stiu ca sunt buna, ca simt imaginea, simt cadrele, simt subiectele si stiu ca pot face ca majoritatea sa iasa „beton”…Ultimele doua zile am simtit insa ca n-am mai reusit…si m-a durut.

Revin cu o rectificare…Mai jos vorbesc despre alti colegi din TVR, doi operatori carora nu vreau sa le dau numele, dar care m-au dezamagit de mai multe ori.

Am descoperit ca imaginea unor reportaje semnate de mine este slabuta, iar pe unul dintre materialele la care am lucrat mult sunetul era varza!!! Nu mi-a placut ca trebuie sa fiu supercifiala si  ca am mai avut probleme cu cei doi colegi cu care am filmat aceste materiale, dar desi le-am explicat tot nu m-au ascultat. Desi, amandoi sunt sau au pretentia ca sunt oameni buni de tv. Si unul si altul urmeaza cate o facultate de imagine. M-a durut sa descopar ca pentru ei nu este important ca isi puna semnatura pe materiale cu imaginea sau sunetul prost. Ca nu conteaza.  Am primit justificari. Nu cred in ele…Amandorura le-am cerut altceva, amandoi mi-au atras atentia in nenumarate randuri ca stiu ei, ca au „scoli inalte” de televiziune…

In seara aceasta am fost dezamagita. In seara aceasta nu am vrut ca oful meu sa se transforme intr-un raport de sanctionare a colegilor mei si de aceea l-am pus aici pe „hartie”.

Am filmat in frig, zile intregi, eram bolnava, dar m-am machiat, am zambit, am vorbit corect si m-am comportat, cred eu, impecabil. Si cu ei…Stiam ca materialele vor fi semnate cu numele meu. Mi-as fi dorit ca si colegii mei sa faca la fel. Oare de ce pentru unii oameni nu conteaza ca semnatura lor apare pe ceva care la final arata superficial?

Anunțuri
Published in: on Decembrie 1, 2007 at 11:44 pm  Comments (11)  

The URI to TrackBack this entry is: https://cameliacsiki.wordpress.com/2007/12/01/off/trackback/

RSS feed for comments on this post.

11 comentariiLasă un comentariu

  1. draga mea, din pacate… din pacate amatorismul a devenit acum profesia de credinta in cam toate televiziunile, fie ele private sau de stat. eu inca visez sa lucrez la un telejurnal unde nu o sa fiu silit sa fac prostitutie pentru rating, unde o stire cu impact si cu ramificatii este mai sus in desfasurator decit una cu manelisti si cu panarame de fotbalisti sau cu bagatori in seama mondeni de trei parale. inca nu am renuntat sa fac proiecte si planuri, sa gindesc pe termen lung si sa evaluez strategic fiecare miscare. dar, in romania, lucratorii cu audiovizualul nu vad mai departe de ziua in curs, lucreaza urechistic si improvizeaza. de parca asta nu ar fi de ajuns, se si mindresc de asta. si treaba sta prost si la nivel inalt, pentru ca ai mari prefera sa arunce milioane de euro pe tot soiul de „vedete” expirate, care fie se cearta ca la usa cortului la orice ora, neconditionat, cu oricine, doar ca sa se vada la televizor. pentru ca patronii prefera sa investeasca sume fantastice in emisiuni de divertisment care storc lacrimi de la gospodine sau care pun tot felul de „personulitati” ale vietii publice de mahala sa se schimonoseasca si sa se maimutareasca pentru amuzamentul publicului lobotomizat. pentru ca exista un sindicat al aplaudacilor de emisiuni, dar nu si unul al reporterilor. pentru ca e mai rentabil sa exploatezi retardul si mitocania telespectatorului decit sa incerci sa il trezesti si sa il educi. pentru ca exista o complicitate perfida intre pseudo-personalitatile care accepta sa se faca de ris in prime time, intre cei care ii intarita si ii invita la spalare de chiloti in public si intre audienta hamesita de manele, circ ieftin si scandal cu orice pret. pentru ca asta e tara in care traim si din care ne incapatinam sa nu plecam, sperind, totusi, ca frustrarile noastre de profesionisti or sa ajunga, vreodata, sa nasca o televiziune profesionsta. sau, cine stie, poate visez cu ochii deschisi…

  2. Din pacate, acest „off” al tau nu este singular. Face parte din cotidian pentru multi dintre noi, cei care lucram in televiziuni. Problemele tehnice, asociate cu dezinteresul si – mai grav – lipsa de reponsabilitate pot distruge si cel mai bine gandit material. Televiziunea este imagine, dar de (prea) multe ori, imaginea de pe micul ecran nu este una demna de o televiziune care se respecta. Iar munca in TV este una de echipa – concept care nu prea se mai regaseste prin marea de individualisti. Si de aici cred ca pleaca multe. Profesionalismul devine tot mai rar, iar amatorismul devine regula numarul unu. De parca OTV ar fi idealul de televiziune romaneasca. Mult, ieftin si prost. Eu, unul, sunt (inca) un idealist (sau poate un visator) care mai spera sa poata face televiziune in Romania asa cum se face televiziune oriunde in lumea asta. Pentru ca nu ajunge sa pui doar suflet in ceea ce faci.

  3. http://www.romanialibera.ro/forum_new/viewtopic.php?p=408&sid=a3364cab44e69f7084b2ee0933fbefd0
    Am dat din intamplare de articolul de mai sus si vreau doar sa-ti spun ca nu credeam ca un om poate face atat de mult pentru un alt om. Multumesc pentru aceasta lectie

  4. Lucian,
    iti multumesc pentru cuvintele frumoase. nu e o lectie, inca tot cred ca toti ar trebui sa facem asta.
    asa mi se pare normal.

    Camelia

  5. si eu am lucrat multi ani in Antena, am facut echipa cu Tavi B. si Mihai F. asta era „96.In TVR sau dus si Tavi si Mihai, Tavi s-a intors in Antena dar Mihai a ramas si eu il cunosc ca un op. de exceptie nu cred ca el a tratat o imagine cu indiferenta sau un material. Dupa cit stiu eu el isi monteaza de ani de zile materialele deoarece nu doreste ca cineva sa-si bata joc de ele.

    Radu Apostol ( fost reporter )

  6. Buna Radu,

    Am auzit de tine. Nu,nu e vorba despre Mihai Florea aici. Este vorba despre un alt coleg, caruia nu i-am dat numele.
    Pe Mihai Florea l-am laudat pe blogul meu, cauta pasajele, si am pentru el un respect deosebit. Nu e doar un bun cameraman, ci iubeste ceea ce face. Se simte, ba mai mult imi da idei, sugestii nu doar de filmat si de montaj, ci chiar de ilustratie muzicala. Stiu ca monteaza singur,a facut cateva materiale de exceptie in TVR pe care si le-a montat singur. Noi doi am filmat cateva reportaje impreuna si am fost foarte, foarte multumita. Eu, cred, ca fac cu Mihai echipa buna. Amandoi avem meseria asta in sange, fiecare cu partea lui. Este printre favoritii mei 🙂

    si il stiu si pe Tavi 🙂

    Cu ce te ocupi acum, Radu?

    poti sa-mi scrii pe mail

    camelia.csiki@tvr.ro

  7. Am citit comentarile referitoare la imagine si sunet care te-au „distrus” materialul documentar. Eu personal nu cred ca ai lucrat cu Mihai Florea, nu uita ca a lucrat la Castel Film 2 ani a facut camera in lung metraj a fost unul dintre cei mai buni op. ai lui Paunescu si dupa cit il cunosc eu este nebun dupa imagine este perfectionist la Castel i se spunea NEBUNUL p-tru ca a fost singurul op. care p-tru o imagine care din cauza grabei a fost gresita a oprit un film de productie Franceza.

  8. Nu, nu am lucrat la aceste materiale despre care ma plang cu Mihai Florea! Nu ai inteles. Am scris ca de la
    Mihai Florea si de la Catalin Popescu am ce invata! OperatorII, ALTI DOI, cu care am lucrat aceste materiale si si-au batut joc de filmare nu le-am dat numele. Insa, citeste mai atent cei care au fost nominalizati au fost si laudati!

  9. Am acum o afacere imobiliara si design interior, am fost mirat de Misu sa o faca el lata eram cu Tavi la o intilnire si am descoperit pe net jurnalul tau si am crezut ca este vorba de Misu Florea

  10. nu, in niciun caz! nici nu poate fi vorba!
    sunt niste smecherasi care se dau cei mai tari si rezultatul nu e niciodata cel pe care te astepti sa-l ai, dupa atatea laude.
    nu mi-as permite sa-l critic pe misu…

    pupa-l pe tavi din partea mea 🙂

  11. prima ta zi de munca la filmare a fost cu mine,in parc cismigiu,te-am invatat sa faci standup perfect,ti-am pus lada sub picioare ca sa ajunti la inaltime da cadru, ramii cu prunaru al tau . sunt suparat pe tine.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: