Mărturii despre ororile închisorii comuniste Piteşti

Eram puşi să ne lovim reciproc, iar eu eram mai fericit când cel care mă bătea era colegul de celulă”, este doar una dintre mărturisirile făcute de deţinuţii care au trecut prin închisoarea comunistă din Piteşti, în anii ‘50.

Toate aceste mărturisiri ale supravieţuitorilor ororilor de atunci au fost adunate de un tânăr de 24 ani, într-un volum care a devenit deja best-seller, deşi s-a lansat oficial doar miercuri seara.

amanunte aici : http://www.tvr.ro/articol.php?id=31451&c=131

Anunțuri
Published in: on Februarie 28, 2008 at 7:28 pm  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://cameliacsiki.wordpress.com/2008/02/28/marturii-despre-ororile-inchisorii-comuniste-pitesti/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Desi este un mijloc de aparare caracteristic mai curand copilariei, identificarea cu agresorul se manifesta si la varsta adulta in situatiile limita.
    Experimentul Pitesti (experiment social) – facut la sfarsitul anilor ’40 si inceputul anilor ’50 in inchisoarea de la Pitesti unde s-a incercat si s-a reusit cu deplin succes o spalare de creier, schimbare de personalitate printr-o serie de procedee care actionau concertat. Marea si sinistra reusita a fost ca toti detinutii au cedat fiind transformati din victima in calai. Acest experiment nu a urmarit obtinerea unei adeziuni oportuniste de circumstanta la comunism, ci a urmarit obtinerea unei mutatii psihice, adica o adeziune intima profunda care in anumite cazuri a rezistat si dupa incetarea situatiei limita respective. Despre acest fenomen s-a vorbit mai mult dupa ’90: “Fenomenul Pitesti” 1991; “Pitesti” 1991 – T Bacu; “Fortul 13” 1991 – Marcel Petrisor. Toti autorii (din afara sau din interiorul experimentului) au subliniat caracterul misterios al convertirii cu cei supusi experimentului. Acest caracter misterios, pe care nu-l intelegeau nici cei care l-au trait, autorizeaza aplicarea unei perspective psihanalitice asupra rezultatelor, mijloacelor si proceselor care au dus la rezultatele respective. Au intervenit mai multe aspecte de natura inconstienta.
    Mutatia psihica si comportamentala adica transformarea victimei in calau. Este cazul unui fost student la medicina Pop Cornel care este intalnit de Bacu in inchisoarea de la Gherla. Acest student purta nu numai urmele fizice ale torturilor de la Pitesti, dar mai ales purta urmele morale fiind considerat la Gherla cel mai periculos turnator. Toti detinutii cu exceptia celor care au avut sansa sa moara, au cedat devenind turnatori. Cu cat rezistenta la tratamentul de la Pitesti a fost mai mare, cu atat convertirea a fost mai profunda.
    Adeziunea intima, ideologica, ideatica la comunism: toti cei internati la Pitesti erau oponenti declarati ai comunismului (legionari). In urma experimentului s-au transformat in aderenti convinsi ai comunismului.
    Modificarile produse de experiment au rezistat in anumite cazuri si dupa ce conditiile de acolo disparusera. Prin urmare, nu ar mai fi existat nici o justificare pragmatica pentru ca modificarile respective sa continue sa existe. Dezumanizarea a devenit pentru o parte dintre victime o a doua natura.
    Alte efecte: distrugerea sentimentului filial si a afectiunii pentru rudele apropiate. La Canal, unul dintre studentii reeducati la Pitesti gasea o placere deosebita in a-si chinui unchiul, detinut si el (deputat taranist Pitigoi). Un altul isi intampina mama in vizita “Pleaca de aici curva. Din cauza educatiei pe care mi-ai dat-o acasa am ajuns la Canal. Nu vreau sa te mai vad. Eu nu mai am mama.” In incercarea de a da o caracterizare globala comportamentelor produse de reeducare, Bacu considera ca fenomenele de acolo aduceau o nebunie colectiva.
    Mijloacele folosite la Pitesti erau menite sa produca o stare de teroare psihica continua, teroare numita de un supravietuitor “spaima indescriptibila”, spaima care era conditia cea mai adecvata pentru a pune in actiune identificarea cu agresorul – transformarea victimei in calau ca singur mijloc de supravietuire psihica.
    Mijloacele de tortura folosite la Pitesti imbinau procedeele clasice cu procedee originale care singularizeaza acest experiment in lumea concentrationista. Se folosea bataia, care culmina cu doborarea la pamant si calcarea victimei in picioare, arderea cu tigara, smulgerea unghiilor, ideea si practica torturii neintrerupte. Pe perioada reeducarii ziua si noaptea anchetatorul si anchetatul traiau in aceeasi celula. “Noaptea puteai dormi, e drept doar pe spate, complet gol cu mainile intinse deasupra paturii. Daca miscai erai lovit in cap cu bata.”
    La crearea unei stari de frica acuta pe langa tortura fizica au contribuit si alti factori, in special distrugerea sistemului de valori morale al victimelor experimentului Pitesti. Una dintre tintele preferate ale atacurilor a fost credinta religioasa. In mod deliberat, religia a fost vizata extrem de vehement. Bacu – “A fost o prigoana impotriva crestinismului care ca intensitate, durata in timp si mai ales datorita mijloacelor folosite poate ca a depasit intr-un fel prigoana de la inceputurile vietii crestine.” Un alt aspect moral distrus a fost prietenia. Se impunea denigrarea celui mai bun prieten si chiar lovirea sa. Aceasta lepadare de prietenie a imbracat uneori forme dementiale. Exemplu: studentul Oprisan Costache a fost luat din salonul bolnavilor de oftica si adus intr-o celula de la temnita grea pentru a palmui si a fi palmuit de cel mai bun prieten al sau. Prin urmare, in aceste conditii de teroare fizica, de subminare a valorilor morale nu e de mirare ca detinutii au apelat in proportie de masa la identificarea cu agresorul ca unicul mijloc de supravietuire psihica. Ei au putut sa supravietuiasca reeducarii acre a fost o scoala a groazei prin apelarea la identificarea cu agresorul.
    Un alt mijloc de aparare al Eului ce a facut posibila identificarea cu agresorul a fost regresia. Aceasta stare de regresie a fost creata de aceste conditii extreme care au caracterizat detentia la Pitesti. Depasirea oricaror limite in exercitarea presiunii fizice si morale combinata cu imposibilitatea sinuciderii a creat detinutilor sentimentul de neajutorare absoluta caracteristic copilului mic. Printre mijloacele folosite ca sa determine regresia (spre stadii subumane) a fost umilirea prin mijloace drastice. Adultilor li se lasau 60 secunde pentru nevoile excretorii. Daca timpul era depasit respectivii erau brutalizati, readusi in celula si trebuiau sa astepte fie pana seara sau a doua zi dimineata. Ii obliga pe detinuti sa-si spele in gura lenjeria murdara de fecale sau sa-si scufunde capul in hurdoul cu urina fara a putea sa se refugieze in moarte. Acest paradox de a fi tinut in viata cu scopul de a fi torturat nu putea decat sa creeze sentimentul livrarii absolute catre niste forte malefice, sentiment care ne face mai curand sa ne gandim la conditia animala.
    Alt mijloc de aparare ce a facut posibila identificarea cu agresorul a fost refularea. In psihanaliza freudiana refularea vizeaza anumite tendinte libidinale / agresive neacceptate cultural. Dupa Freud principalele refulari se produc in prima copilarie, iar refularile din viata adulta ar avea dupa Freud legatura cu aceste prime refulari. Aceasta teza a fost reconsiderata in culturalismul american care sustine ca refularea actioneaza si asupra altor continuturi decat cele instinctuale in functie de situatie si moment. Scopul refularii este de a evita conflictul psihic prin indepartarea din constient a uneia din laturile sale. Experimentul Pitesti reprezinta o confirmare a acestei viziuni mai cuprinzatoare asupra refularii, deoarece refularea care a functionat aici ar putea fi numita o refulare a binelui; pentru ca valorile considerate de detinuti valori pozitive devenisera sursa unui conflict extrem de periculos pentru individ, acestea au constituit obiectul refularii. Au fost refulate mai intai valorile necomuniste si apoi valorile morale elementare care tin de umanitate in genere. Ca orice refulare, aceasta refulare a binelui este insuficient de eficienta fiind periclitata de intoarcerea refulatului. Cand circumstantele s-au schimbat la o buna parte dintre supravietuitori valorile refulate au revenit la suprafata. Experimentul Pitesti ilustreaza fragilitatea conditiei umane si faptul ca mijloacele de aparare ale Eului care intra oarecum automat in actiune pot avea de fapt efecte contraproductive.
    Proiectia – in sens psihanalitic proiectia este operatia prin care subiectul expulzeaza din Sine si localizeaza in afara sa in persoane sau lucruri calitatile, sentimentele, dorintele care-i apartin si pe care nu si le cunoaste sau pe care refuza sa le accepte.

  2. Ceea ce ma nelinisteste este faptul ca acum se spala memoria.Cu exceptia ziarului ADEVARUL nimic nu se afla despre trecutul comunist in special despre inchisori si lagare.Am fost stupefiat atunci cand un cadru al sistemului penitenciar actual (un psiholog )nu stia nimic despre fenomenul Pitesti si nu din ignoranta ,sunt sigur de asta, ci pentru ca NU SE VREA SA SE STIE


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: