Peste 2600 de case din Bucureşti plâng

Aici e ştirea, apasă pe linkhttp://www.tvr.ro/articol.php?id=32184&c=825  

Şi începutul ei – capul video, citit de Mihai -prezentatorul.  

Mii de case din Bucureşti plâng. Case vechi cu valoare istorică şi arhitecturală, case care cad pe zi ce trece.Autorităţile au uitat demult de ele. La fel şi proprietarii. Peste 2600 au numărat într-un an si jumatate studenţii de la Facultatea de Arhitectură. Şi încă nu au terminat.  

DACĂ VĂ INTERESEAZĂ ŞI VREŢI SĂ CONTRIBUIŢI LA SALVAREA LOR!  

Îi puteţi ajuta pe studenţii de la Arhitectură care inventariază aceste case de un an şi jumătate.

 Fotografiaţi casele pe care le vedeţi în genul celor prezentate în reportajul meu şi cele din reportajele difuzate timp de un an de TVR, în campania ” Case care plâng”. Împreună cu adresele la care se găsesc aceste case şi povestea lor , dacă o ştiţi, trimiteţi-le pe adresele: 

contact@casecareplang.ro

camelia.csiki@tvr.ro  

Cu cât se adună mai multe fotografii, studenţii pot realiza mai repede harta caselor care plâng pentru a demara în continuare şi alte proiecte, care să determine autorităţile să intervină înainte să fie distruse  de tot.  

Deja campania s-a extins şi în ţară, aşa că puteţi fotografia case care plâng şi din ţară.Spor la treabă!  

  Mai multe despre proiectul case : 

http://casecareplang.blogspot.com/

sau în acest reportaj:http://www.tvr.ro/articol.php?id=8518&c=131  

Alte case care plâng ( nu toate prezentate de TVR, ci doar ce a mai ramas salvat pe site)http://www.tvr.ro/articol.php?id=6144 

http://www.tvr.ro/articol.php?id=7941&c=825 

Şi dacă v-aţi întrebat de ce e doar pe jumatate demolată casa din Romană ( Strada Visarion numarul 1) noi am reuşit să oprim acţiunea. Aşa ca se poate! Am însă un mare regret, că autorităţile au reacţionat abia după trei luni de la descoperirea casei şi difuzarea primul reportaj legat de povestea ei. Proprietarul  nu avea autorizaţie să o dărăme, iar conform legii trebuia să păstreze doar faţada. Nu am reuşit să-i mulţumesc anominului care ne-a sunat la redacţie când a observat că proprietarul s-a apucat să o dărămă…Mulţumesc…

. http://www.tvr.ro/articol.php?id=11278 

Nu ştiu dacă se mai poate salva cu adevărat …

Anunțuri
Published in: on Martie 8, 2008 at 8:39 pm  Comments (7)  

The URI to TrackBack this entry is: https://cameliacsiki.wordpress.com/2008/03/08/peste-2600-de-case-din-bucuresti-plang/trackback/

RSS feed for comments on this post.

7 comentariiLasă un comentariu

  1. Camelia, ceea ce ai facut tu cu reportajul asta e grozav! Sper sa aiba ecoul meritat si chiar sa se faca ceva pentru a nu omori vechiul Bucuresti, latura lui estetica, pe care orice capitala serioasa a lumii o conserva. Maine, promit sa dau si eu un semnal pe blog, rugand pe toata lumea sa priveasca filmarile tale si sa se implice.

  2. Multumesc mult, Simona. M-ar bucura sa te implici si tu. Oricine poate da un apel e binevenit!

  3. Au trecut mai bine de 10 ani de atunci.Conjunctura m-a aruncat intr-o ipostaza mai putin obisnuita.A trebuit sa-mi inlocuiesc o prietena care avea un job temporar. Se realiza cu microbuzul un tur al Bucurestiului,obiectivul principal constituindu-l aceste impunatoare constructii boieresti.Analizau stilul de viata al „paturii de mijloc” si cred ca acea versiune, era mult mai apropiata de adevar, decat ceea ce traim in prezent.
    Imi amintesc ca plecam din Calea Victoriei,strabateam Calea Mosilor , si ne intorceam prin Unirii.
    Pentru a fi convingatoare in scurta prezentare,a trebuit sa ma documentez, de aceea am refacut la pas destinatiile vizate.Studiindu-le cu atentie am remarcat elemente e care se regaseau in majoritatea acestor constructii :frontispiciul elegant decorat cu motive ornamentale in basorelief, incununand fatada principala a constructiei , frecvent reprezentat printr-un triunghi isoscel, flancat de coloane romane.Astazi unele dintre acestea mai fericite, au fost adoptate si restaurate devenind sedii de birouri, ambasade, consulate,ori restaurante, chiar cazinouri.
    Insa in marea lor majoritate sfarsesc nedemn, prin a fi arse, demolate, parasite sau locuite de persoane aflate la limita societatii.
    Culmea ironiei este ca aceste aristocratele constructii ale sfarsitului de secol XIX sau perioadei interbelice, care au suportat cu stoicism vicisitudinile vremurilor, ar putea fi sterse de pe harta Bucurestiului de rude nestiute poate , a cine stie carei alte spite boieresti.
    Nu pot sa cred ca toti proprietarii de drept au emigrat ori au disparut subit in zona crepusculara.Bucuria multinationalelor si a imobiliarelor!
    Fiecare mica enclava este coagulata in jurul unei biserici.Aproape toate aceste monumente istorice sunt distribuite in perimetrul unui astfel de locas.
    Trebuie sa luptam pentru aceste cladiri ale „micului Paris” care au schimbat in bine, aspectul vechiului oras.
    Ar trebui sa facem mai mult pentru ele.Vechi si nou?
    Dar oare cine va castiga? E un inceput promitator….

  4. Camelia, ceea ce am promis am facut! Vezi la mine pe blog – Recomandarile mele!

  5. Le-am văzut, Simona. Iţi mulţumesc. S-a uitat multă lume, sper să ajute!

  6. Acesta este mesajul meu postat pe blogul Simonei Ionescu http://blogs.click.ro/simona_ionescu
    Aici s-a discutat despre „Case care plâng”.

    Îl postez şi pentru cititorii blogului meu:

    „Simona, dragă, îţi mulţumesc! S-a uitat multă lume şi pe blogul meu.
    Teo, şi ţie îţi mulţumesc pentru aprecieri şi foto. Mi-au scris mai puţine persoane mie decât ţie, dar asta-i mai puţin important.

    Pe blogul meu am postat şi adresa mea de mail pentru că în unele situaţii e bine să ştiu, să fac câte un reportaj despre ce descoperiţi. Pot deschide uşi, am mai făcut campanii. Şi pot fi diverse situaţii, ca de exemplu…Casa lui Sică Puşcoci şi Ţiţi Dimitriu, primul e impresar de fotbalişti, al doilea a fost la un moment dat printre cei mai bine plătiţi antrenori din România. Au cumpărat pe mai nimic casa de pe Kiseleff 35-37, prin 90 şi ceva. Casă de patrimoniu, frumoasă! Uitaţi-vă mai atent, când treceţi pe acolo, o ştiţi sigur. Dar nu-i ştiţi povestea. Prima oară mi s-a spus că e a lui Nicu Gheară. L-am sunat pe om şi…nu vreţi să ştiţi. Da nu, nu e a lui. Ci a celor doi. Aştia au lăsat-o în paragină! Intenţia lor este să construiasă acolo un hotel de opt etaje, dar cum să scape de casă? Că nu au voie să o dărâme pur şi simplu? …Şi au lăsat-o aşa. Ei mi-au spus mie că nu au bani să investească în ea. Vecinii spun însă că din interiorul casei se mai aude, uneori, cum mai cade câte un zid…Cazul a ajuns la poliţie, parchete şi oamenii tot au scăpat. Făcând ancheta, anul trecut, Direcţia de Patrimoniu a Ministerului Culturii m-a anunţat că s-a decis să-i expropieze…Le era greu cu Legea de patrimoniu. Pentru ziarişti…Reluaţi povestea!

    Nu sunt doar proprietari bătrâni, care nu au bani. Ci şi unii rău intenţionaţi. Ăştia sunt de fapt majoritatea! E o mafie întreagă, firme româneşti şi străine care au cumpărat casele acestea. Multe nu-s dărăpănate, ci au structura de rezistenţă bună, chiar dacă arată rău pe exterior. Totuşi sunt lăsate să cadă…nu investesc în ele, pentru că terenul de sub ele e mai valoros, mai ales pentru oportunişti!
    Evident, în casele abandonate intenţionat de proprietari se adăpostesc romi, boschetari care distrug, dau foc la te miri ce bârne sau rame de ferestre ca să se încălzeasca…etc. Proprietarilor însă le convine!
    Eu am făcut multe materiale pe tema asta anul trecut. Am reuşit şi să oprim o demolare, aţi văzut într-unul din reportaje. Dar nu sunt sigură că faţada acelei case se mai poate reface.

    Mai există, în cartierul evreiesc, oameni care vor să investească în ele. Să le refacă faţadele şi au şi cu ce …Şi nu e ca-n bancul cu ardeleanul, dacă-l ştiţi 🙂 …Ăştia vor, au cu ce şi se şi grăbesc! Sunt evrei! Dar, multora nu le dau autorizaţii primăriile sau le dau extrem de târziu. În multe cazuri după ce totul s-a distrus. Ceea ce ridică un mare semn de întrebare, dacă nu cumva şi autorităţile sunt mână în mână cu mica sau marea mafie a caselor care plâng…

    Eu tot revin cu materialele în care îmbin şi o poveste. Studenţii de la arhitectură fac şi ei ce pot. Dar nu au putere, nu se pot lua de autorităţi. De aceea cred că ar putea multă lume să scrie, să caute diverse cazuri…Eu vă stau la dispoziţie cu tot ce ştiu, tot ce am şi cu numărul Loredanei Stasisin, studenta care coordonează proiectul „Case care plâng”.
    Dacă scriem mai mulţi, avem ecou mai mare!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: