Răsplătiţi după aproape 21 de ani!

 Am aflat din presă că „novembriştii” mei au primit câteva facilităţi şi tare mă bucur pentru ei…Am vrut să scriu despre asta acum două săptămâni, dar am tot amânat.

Am mai scris pe blog despre Asociaţia „15 Noiembrie 1987”, puteţi găsi în primele postări ce îmi amintesc eu despre aceea perioadă…

 Pentru cine nu ştie, ei sunt braşovenii care lucrau la Uzina de Autocamioane şi , în 1987, s-au revoltat împotriva lui Ceauşescu şi a regimului său. La vremea respectivă trebuia să ai mare curaj să faci asta. Totul a început într-o secţie a Uzinei de Autocamioane, unde oamenii erau nemultumiţi de salariile mici. Marii coloşi industriali,Tractorul şi Uzina de Autocamioane din Braşov, dădeau primele semne ale familentului ce a urmat anilor 90. ..Dintr-o manifestare socială, protestul s-a transformat într-o mişcare anticomunistă. A fost extraordinar!

 Braşovenii s-au simţit în aceea zi îngrojitor de speriaţi, dar liberi!

Din aceea noaptea au început şi arestările participanţilor, apoi torturile din beciurile Miliţiei, Securităţii, deportările etc. Novembriştii şi familiile lor au suferit cumplit.

…Mi-a fost milă mereu de novembrişti. I-am considerat cinstiţi şi cei mai săraci revoluţionari. Adevăraţii revoluţionari pentru care însă nici statul, nici altcineva nu a făcut nimic concret până azi.

Mi-aduc aminte că acum 6 ani, înainte de comemorarea lor, le-am luat interviuri la lumina lumânărilor. Afară era ger. Ei aveau atunci un sediu în care era mai frig decât afară şi după ce s-a întunecat, ca să continuăm, am cumpărat lumânări …

 Aşa că oricine ar spune orice, cred că merită să postez această ştire pe blogul meu…

Reparaţie morală pe jumătate
„Novembriştii“ vor primi drepturi ca ,,remarcaţii“• Guvernul a adoptat ieri ordonanţa de urgenţă care completează Legea 341/2007 a recunoştinţei, astfel încît să fie incluşi în lege şi participanţii la Revolta Anticomunistă din 15 Noiembrie 1987, nu însă şi foştii deţinuţi politiciGuvernul a adoptat în şedinţa sa de ieri o ordonanţă de urgenţă care modifică Legea nr.
341/ 2004, a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Ordonanţa de urgenţă extinde categoriile de beneficiari ale Legii recunoştinţei, incluzîndu-i şi pe participanţii la Revolta Anticomunistă din 15 Noiembrie 1987. Dacă „novembriştii“ au fost incluşi în categoria celor care vor beneficia de aceleaşi facilităţi la revoluţionarii din 1989, membrii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici rămîn în continuare în afara prevederilor acestei legi.A aprobat, după ce a respins o iniţiativă similarăOrdonanţa a venit la nici o săptămînă după ce tot Guvernul a respins propunerea legislativă intitulată „Lege pentru recunoştinţa faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la căderea regimului comunist“, iniţiată de deputatul PD-L Ioan Dumitru Puchianu şi fostul senator, actual europarlamentar PD-L Nicolae Vlad Popa. Iniţiativa celor doi parlamentari braşoveni a fost depusă la Senat în cursul lunii noiembrie 2007, după o amplă campanie în care Monitorul Expres a arătat modul diferit şi nedrept în care sînt trataţi, din punctul de vedere al recompenselor materiale, foştii deţinuţi politici, membrii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 şi veteranii de război în raport cu „remarcaţii revoluţiei“. Prin această iniţiativă legislativă, parlametarii braşoveni au propus extinderea tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr 341/2004 privind recunoştinţa faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din 1989 şi asupra persoanelor care au participat la revolta populară de la Braşov din 15 Noiembrie 1987, dar şi asupra foştilor deţinuţi politici sau persoanelor persecutate politic de dictatura comunistă instaurată în 6 martie 1945. Guvernul a respins proiectul pe motiv că nu sînt bani la bugetSe extinde lista beneficiarilorGuvernul a adoptat ieri ordonanţa de urgenţă care completează Legea 341/ 2007 a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din 1989. În lista beneficiarilor aceste legi sînt incluşi, prin noua ordonanţă, şi participanţii la revolta anticomunistă din 15 noiembrie 1987. Ordonanţa de urgenţă aprobată ieri este o iniţiativă a consilierului primului-ministru, Stejărel Olaru şi odată cu intrarea ei în vigoare, membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“ vor beneficia de aceleaşi drepturi ca şi eroii martiri şi luptătorii din decembrie 1989. „Este un proiect pe care consilierul premierului ni l-a propus încă din luna mai a anului trecut. Am tot aşteptat, gîndindu-ne că o asemenea lege ar putea veni numai bine la aniversarea a 20 de ani de la revolta muncitorească din 1987“, a declarat preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie, Florin Postolachi (foto). El spune că iniţial, propunerea legislativă viza o lege nouă care să ofere participanţilor la revolta muncitorească şi posibilitatea de a ieşi la pensie cu cinci ani mai devreme decît termenul normal.Drepturi pentru 150 de persoane

Ordonanţa votată ieri prevede ca participanţii la revolta din 15 noiembrie să aibă prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul social, să beneficieze de un loc de veci gratuit, în proprietate, de proteze, orteze şi scaune cu rotile gratuite, acolo unde este cazul, şi de transport urban gratuit plus încă zece călătorii dus-întors gratuite pe calea ferată, la clasa I, în fiecare an. Membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“ vor fi scutiţi şi de plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent acesteia.
Participanţii la revolta muncitorească din 1987 care vor să beneficieze de prevederile ordonanţei de urgenţă adoptate ieri trebuie să prezinte înscrisuri oficiale care să dovedească participarea lor la lupta anticomunistă din noiembrie, stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea. Ordonanţa de ieri prevede, de asemenea, că de aceleaşi drepturi beneficiază şi urmaşii celor decedaţi, respectiv soţul supravieţuitor, copiii şi părinţii celui decedat. În total, în urma acestei ordonanţe vor avea de cîştigat 150 de persoane. „Noi avem 120 de membri. Dar sînt unii participanţi care nu sînt şi membri ai noşti, care nu vor să facă parte din asociaţie. Sau care au fost la noi, dar au renunţat din diferite motive. Oricum, indiferent că sînt sau nu membri ai Asociaţiei, ei îşi vor primi drepturile“, a precizat preşedintele Florin Postolachi.

Consiliul Local a oferit deja o parte din facilităţi

Potrivit hotărîrii Consiliului Local din decembrie 2007, începînd din acest an, membrii asociaţiei 15 Noiembrie sînt deja scutiţi de plata impozitului local pe clădire şi pe teren la adresa de domiciliu, precum şi de plata impozitului auto, pentru autovehiculele înmatriculate pe numele membrului asociaţiei sau al soţului/soţiei acestuia şi sînt scutiţi de la plata tuturor taxelor speciale, aprobate de către Consiliul Local al Municipiului Braşov şi vor putea obţine gratuit autorizaţia de persoană fizică autorizată. Totodată, novembriştii pot circula gratuit pe mijloacele RAT. Copii novembriştilor au acces gratuit la creşe şi grădiniţe şi pot beneficia de burse şcolare, iar membrii asociaţiei vor avea acces gratuit la toate spectacolele instituţiilor de cultură din subordinea Consiliului Local Braşov, precum şi la Grădina Zoologică Braşov. Consiliul Local le garantează membrilor asociaţiei gratuitate în parcările rezidenţiale, la adresa de domiciliu, precum şi parcare gratuită în parcările amenajate din municipiu pentru autovehiculele personale. O ultimă facilitate vizează scutirea de la plata chiriei pentru sediul Asociaţiei.

Iar au fost uitaţi foştii deţinuţi politici

Ordonanţa de ieri a Guvernului a făcut reparaţie morală doar pe jumătate. Pentru că nu pomeneşte nimic clar despre foştii deţinuţi politici. Cu toate astea, liderul Asociaţiei „15 Noiembrie“, Florin Postolachi, este încrezător că o prevedere care să facă referire şi la aceştia nu se va lăsa mult aşteptată. „Normal ar fi ca Legea 341 să fie extinsă şi mai mult, pînă la foştii deţinuţi politic. Noi vom susţine această idee pentru că trebuie să beneficieze de drepturile prevăzute de lege, toţi acei faţă de care statul român are o datorie morală“, crede Florin Postolachi.
Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Octav Bjoza, este mulţumit că, măcar cei din Asociaţia „15 Noiembrie 1987“ vor primi drepturi egale cu ,,remarcaţii“ din 1989. „Novembriştii le merită cu prisosinţă. Aş vrea totuşi să nu se bage în oala cu tărîţe a celor cu certificat de revoluţionar de la 1989, că ar întina tot efortul pe care l-au depus acum 20 de ani“, spune Octav Bjoza (foto). Deşi Guvernul a dat această ordonanţă de urgenţă, liderul foştilor deţinuţi politici nu se arată însă prea încrezător în şansele pe care foştii deţinuţi politici le-ar avea să obţină aceleaşi drepturi. „Nu mă aştept la un rezultat prea curînd, pentru că noi deranjăm cel mai mult dintre toţi. Acum mai bine de 50 de ani noi nu am luptat pentru recompense, noi ne-am dus să salvăm ceva şi la acel moment am salvat măcar onoarea. Atunci am demonstrat că nu toţi sîntem nişte ticăloşi, nişte laşi, nişte securişti. Acum, nu că nu ne-ar fi buni şi nouă acei bani, însă nu îi vom cerşi. Ar fi o neruşinare să lăsăm Guvernul să ne umilească în halul ăsta“, a declarat ieri Octav Bjoza, după aflarea prevederilor ordonanţei votate de executiv, ca reparaţie la nedreapta lege a recunoştinţei.

de: Mihaela ParghelSursă Monitorul Expres

 
 
 

 

  

  

Amintiri despre torturi, la lumina luminarii

Danut Iacob, vicepresedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987, spune ca se simte umilit dupa 15 ani de cind a iesit in strada pentru o viata mai buna l El deapana amintiri intr-o incapere care nu are lumina si caldura

”Cel mai ingrozitor moment trait la Brasov a fost cind m-au pus stau intr-un picior, pazit de un ciine lup. Daca lasam piciorul jos, ciinele ma facea bucati. Am stat asa pina mi-a amortit piciorul. Ciinele miriia si dadea semne ca sare pe mine. Mi-am spus sa incerc o smecherie. L-am scuipat in fata pe animal si in timp ce el se stergea pe fata, eu imi schimbam picioarele. A durat foarte mult”. ”Intr-o ancheta, pe securist l-a sunat sotia. L-a intrebat unde este. El a inceput sa ma loveasca si-mi spunea sa strig ca sa auda sotia lui ca e la serviciu. Nu pot sa uit risul femeii care iesea din receptor”.

Danut Iacob, detinutul 416.

In sediul Asociatiei 15 Noiembrie 1987, Danut Iacob vorbeste despre torturile din anchetele din zilele lui noiembrie ’87. Avea 19 ani pe atunci. Iesise in strada cu colegii lui si a strigat cu ei: ”Vrem caldura, mincare, gaz si lumina! Jos comunismul! Jos Ceausescu!”. Iacob isi deapana amintirile acum, in anul 2002, la lumina luminarilor. Pentru ca sediul Asociatiei 15 Noiembrie 1987 nu are nici lumina, nici gaz si nici caldura.

Fiu de sef

In 1987, Danut Iacob era angajat la sectia 440 Matrite-stante. Tatal lui era membru de partid si sef de sectie. I se ceruse sa aiba grija ca muncitorii sa nu iasa in strada daca nu-si primesc salariile. Cu toate acestea, Danut s-a aflat in fruntea revoltei. ”Eram casatorit de doua saptamini. Aveam nevoie de bani si de o locuinta. Toti aveam necazuri si simteam solidaritatea. Toti prietenii mei au iesit atunci”, spune Iacob.

”Ca in Pistruiatul”

”Eu si colegul meu Cornel Vulpe, Dumnezeu sa-l ierte, am dat jos steagurile tricolore si le-am dat oamenilor. La cele cu PCR le-am dat foc. Am iesit din uzina vreo 400. Pe Calea Bucuresti s-a intimplat ceva nemaipomenit. Strigam «Haideti cu noi, nu va fie frica!» Si ni s-au alaturat citeva mii de oameni. Altii ne incurajau din balcoane. Aveam imaginea din filmul Pistruiatul, cind armata eliberatoare a intrat in oras. In fata Spitalului Judetean am inceput sa cintam «Desteapta-te romane». Repetam prima strofa pentru ca nu stiam toate versurile. Atunci cineva a strigat cutremurator: «Jos comunismul! Jos dictatorul! Jos Ceausescu!»”, isi aminteste, ca ieri, Iacob.

”Aici Europa Libera, am ocupat Brasovul!”

Au intrat in cladirea Judetenei de partid si au distrus insemnele PCR. Impreuna cu Marius Nicolaescu a aruncat de la etaj tabloul imens a lui Ceausescu. ”Am intrat cu colegul meu Duduc Gheorghe intr-o sala in care am dat de telefonul rosu. A ridicat receptorul si-a strigat: «Aici Europa Libera, am ocupat Brasovul. L-am dat jos pe Ceausescu!»

” Bataie dupa bataie ”

Iacob a fost arestat a doua zi.

„Locuiam in Sacele, aproape de Militie. M-au urcat intr-o masina si m-au dus la sectie. In curte, m-au plesnit cu un baston dupa cap. Am fost dus apoi la Militia din Brasov. Din toate birourile se auzeau urlete de durere. Am vazut un om cazut pe jos si un altul pe care-l loveau cu picioarele. Soldatul m-a luat si pe mine cu pumnii si cu bastonul de cauciuc. M-am ghemuit, dar m-a ridicat de par. M-a dus la etaj, intr-o sala unde erau 20-30 de persoane, multi colegi de-ai mei. Eram scosi cite unul la interogatoriu. Cei plecati nu se mai intorceau. Dimineata m-au dus si pe mine intr-un birou. Mi-au aratat niste poze. N-am recunoscut pe nimeni. Anchetatorul m-a luat la pumni si la picioare. Urla ca sint ticalos, ca partidul m-a crescut si ca nu-s demn sa fiu cetatean. M-a dus in alt birou unde era colegul meu Gyerko. Era desfigurat si plin de singe. «Ãsta-i, ma?», a intrebat anchetatorul. Gyerko a strigat: «Spune tot, Danut, ca astia ne omoara!»”

 A tinut tabloul lui Ceausescu cu nasul

 ”Am fost batut pina am cazut. Era un tip solid, l-am revazut la Vilcea, unde am fost deportat. A iesit din birou si-a intrat altul care m-a luat la bataie. S-a intors apoi primul anchetator. Ma batea ca nu ma uit la poze. Apoi iar celalalt. M-a intrebat daca stiu cine este cel din tabloul de pe perete. I-am zic ca e Ceausescu. «Tovarasul Ceausescu», a strigat el si m-a lovit cu pumnul in fata. M-a pus sa tin tabloul cu nasul. Cind l-am scapat, m-a luat la bataie pina am lesinat. Mi-am revenit in beciul Militiei. Eram linga colegul Nicolae Bordei. Ne scoteau si ne bateau pe rind. Eu i-am spus ca si daca ma omoara eu spun ca el n-a facut nimic. Mult timp, insa, el a crezut ca l-am turnat”, isi aduce aminte acum vicepresedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987.

Duba groazei

La Bucuresti au fost dusi legati in catuse unul de celalalt. ”Eram peste 20 intr-o duba. De la catuse ni se umflau degetele. Masina a oprit, pe un drum linga padure. Credeam ca ne impusca. Multi au dat in plins. Si barbati si femei. Era o metoda de a ne termina psihic. Ne-au dus la Inspectoratul General al Militiei. Linga noi era o Biserica. Cind mi s-a spus ca ma asteapta pedeapsa cu moartea, am plins si eu”, spune Iacob.

”Le-am cerut sa ma impuste”

”Nu te mai numesti Iacob Danut, esti 416. Un nimic pentru noi, o cantitate neglijabila, nu mai existi. Ni te adresezi cu cetatene anchetator, fara tovaras sau domn, ca nu esti demn de aceste cuvinte»”, au sunat indicatiile securistilor. Au urmat anchete si torturi. ”Am fost pus pe «bicicleta». Legat cu catusele la spate, agatat intr-un belciug. Abia atingeam cu virful picioarelor pamintul. Nu mai suportam bataia si le-am cerut sa ma impuste. Aveam cheaguri de singe de la bastoane. Am scris ce au vrut ei, dupa ce m-au mintit ca mama si nevasta mea sint in arest”.

Paziti cu mitralierele

Cu o zi inainte de proces, toti au fost adusi la Brasov. Paziti de soldati cu mitraliere si flancati de masinile Militiei. I-a asteptat generalul Mihalea. ”Ne-au spus ca vom merge acasa cu cite un militian pentru ca vecinii vor sa ne omoare. Pe mine m-a dus capitanul Dulgheru. Usa era deschisa, am intrat. Mama spala rufe. S-a uitat la mine si a inceput sa strige la tata ca au intrat hotii. M-a recunoscut abia cind am vorbit. A facut o criza si a sarit sa-l bata pe capitan. «Ce i-ati facut copilului meu? L-ati distrus!», striga plingind”.

Procesul a avut loc in 3 decembrie, la Clubul uzinei. ”Sentinta se stia. Ne-a asezat exact cum am luat pedepsele. Cele mai grele in fata. In partea stinga erau secretarii de partid, iar in dreapta noi. Cei din stinga se ridicau pe rind si spuneau ca le e rusine de noi. Au cerut pedepse maxime si capitale. Procesul a fost transmis in direct la Cabinetul 1 si 2. Eu am luat 6 luni. Am fost insa deportat la Calimanesti”.

Primar in Calimanesti

”Pe buletin mi s-a pus o stampila: «Interzis in judetul Brasov». Acasa, nevasta mea a fost chemata la Elena Suster. I-a cerut sa divorteze sau sa vina la mine. Si-a venit. Acolo m-am inteles bine cu toti. M-au lasat chiar sa fug acasa. La Revolutie, locotenentul State a venit la mine si m-a avertizat sa ma ascund. Am stat in beciul unui prieten. Dupa ce-a cazut Ceausescu, m-au pus primar in oras. Eu am venit insa acasa”, isi termina povestea acelor ani Danut.

Piine uscata cu viermi

”Ne dadeau ciorba de arpacas cu gogonele, piine uscata cu viermi si griu fiert. Opt persoane aveam un minut sa ne spalam, sa ne facem nevoile si sa luam apa de baut intr-o punga. Restul zilei, nimic. Mereu – amenintarile ca ne impusca. Intr-o seara m-au dus intr-o incapere cu forma unei vane. In loc de tavan, o plasa de sirma. Eram sigur ca ma impusca. Cind am auzit clopotele de la biserica din apropiere, am ingenunchiat si am inceput sa ma rog”, retraieste, uitindu-se spre flacara luminarii, fostul detinut.

”Tata, ce inseamna detinut?” 

 Acum, dupa 15 ani, nimeni nu vrea razbunare: ”As dori doar ca cei care ne-au cerut condamnarea la moarte sau cei care ne-au torturat sa ne spuna de ce au facut-o. Eu am luptat pentru democratia pe care o vedeam in filme. Nu pentru ce vad acum. Ma simt un nimic in Romania de astazi. In vara acestui an am fost impreuna cu familia mea la hotelul Bran din Eforie Nord. A venit o cucoana care a inceput sa strige: «Detinutii sa treaca in stinga si sindicalistii in dreapta». Copilul meu m-a intrebat ce inseamna detinut si de ce trebuie sa ne asezam cu ei? N-am putut sa-i raspund”.

Ungaria le-a oferit cetatenia

In anul 1993, membrilor asociatiei 15 Noiembrie li s-a oferit de catre statul ungar cetatenie, casa si conditii bune de trai. ”Trebuia sa renuntam insa la cetatenia romana. Ni se oferea mai mult decit am fi dorit vreodata. Ne-am dus sa vedem care sint conditiile. Peste noapte am discutat intre noi, si-am inceput sa plingem. Am inteles ca sintem romani si ne-am intors acasa”, spune Iacob Danut.

 Sursa : Camelia Csiki

Monitorul de Braşov, 15 Noiembrie 2002

Mai am şi altele. Am scris câteva zeci de poveşti ale novembriştilor, una mai tristă decât cealaltă. Vă pot asigura că deşi a suferit şi el, Dănuţ Iacob a fost printre „fericiţi” , dacă se poate spune aşa.

Erou inmormintat pe datorie

Unul din eroii de la 15 Noiembrie 1987 a murit in saracie

”S-a trezit pe la 4 dimineata. Ii era foarte rau. Mi-a cerut sa-l dau cu otet pe la nas, pentru ca nu mai poate respira. A luat perna si a pus-o sub burta. O strins-o in brate cu putere. A stat gramada, asa o vreme. Nu putea sa respire, pentru ca il durea puternic cosul pieptului. I-am pus impreuna cu fiica mea doua perne sub cap, ca sa-i usuram respiratia. I-am spus sa-si indrepte corpul, crezind ca-i va fi mai bine. N-a putut. Un sfert de ora s-a chinuit pina a murit. Dupa ce a vomat citeva picaturi de singe si saliva si-a dat sufletul. S-a imbolnavit acolo, la Bucuresti, unde a fost anchetat dupa 15 Noiembrie 1987”, povesteste cu durere sotia indoliata a lui Costica Sbirn, unul dintre membrii Asociatiei 15 Noiembrie 1987, rapus la sfirsitul saptaminii, de o crunta boala de plamini.

Cetatean de Onoare al Brasovului cu diploma pentru curaj

Costica Sbirn a fost numit Cetatean de Onoare al Brasovului in 15 noiembrie 2002. Nu mai locuieste de multi ani in acest oras. Din cauza bolii a fost nevoit sa se mute la tara, in Sinesti, judetul Iasi . Luciana Sbirn spune ca sotul i-a cerut sa-l insoteasca la Brasov , in 15 noiembrie 2002, unde a retrait din plin fiecare moment de la comemorarea organizata la ITC. Si-a dorit din tot sufletul sa fie alaturi de colegii sai brasoveni, cu care a iesit in strada in urma cu 15 ani. Reprezentantii Guvernului, prin intermediul Prefecturii Brasov, i-au inminat tot atunci si o diploma ”pentru curajul dovedit in 1987”. Costica Sbirn nici macar nu banuia atunci ca va fi pentru ultima oara in Brasov , orasul in care s-a razvratit impotriva comunistilor.

”N-avem un ban in casa”

Simbata dimineata, in 18 ianuarie, s-a stins din viata sub ochii fiicei si a sotiei. Avea numai 45 de ani. Cele doua femei abia au reusit sa-l ingroape crestineste. S-au imprumutat de bani de la rude si prieteni. ”N-avem un ban in casa. Ne-a ajutat si fratele meu si sora lui. Insa tot am ramas cu datorii de citeva milioane de lei. 15 ani s-a chinuit cu boala asta de plamini. Asa mi l-au lasat acasa, dupa anchetele de la Bucuresti”, spune Luciana Elena Sbirn.

 ”Cred ca a fost iradiat”

 ”N-avea nimic de ascuns. Ne-a povestit cum l-au batut si l-au torturat. Imi povestea ca in celule erau un fel de plase de aerisire, ceea ce ma face sa cred ca a fost iradiat. Cind a venit de la Bucuresti respira greu. Avea miinile vinete pina deasupra coatelor de la loviturile primite. Picioarele ii erau umflate. Plecase de acasa cu pantofii noi. S-a intors cu incaltarile plesnite din cauza picioarelor umflate de la loviturile pe care le-a primit cu bastoanele in talpa”, isi aduce aminte sotia lui Costica.

I-a scos din minti pe anchetatori

Sbirn a fost arestat la 5 zile dupa evenimentele din 15 Noiembrie 1987. In cursul anchetelor n-a vrut sa recunoasca multe din cele ce i se imputau. Intr-o declaratie a sa, redata in volumul ”Dosar Brasov 15 Noiembrie 1987”, semnat de scriitorul Mihai Arsene, povesteste ca la Militia Brasov a primit 47 de lovituri cu bastonul de cauciuc la talpi. A lesinat. Dupa ce si-a revenit din lesin, a continuat sa taca. Asta i-a scos din minti pe anchetatori care l-au rupt in bataie. ”Generalul Mihalea m-a batut cu o bucata de lemn” Transferat impreuna cu colegii lui din Intreprinderea de Autocamioane in arestul Inspectoratului General de Militie, Costica Sbirn era supus unor anchete interminabile. ”Eram anchetat 18-20 de ore zilnic. Cea mai puternica bataie am luat-o in fata generalului Mihalea, de la trei persoane pe care nu as putea sa le descriu. Si inainte de a ma pune fata in fata cu Geneti Aurica, si dupa, generalul Mihalea personal m-a batut cu o bucata de lemn rotund, ca un picior de scaun, pe care-l avea pe birou. Apoi, a chemat un colonel caruia i-a ordonat: «Ia-l si du-l in Cristosu’ ma-sii, ca-l omor degeaba. Tot nu vrea sa recunoasca nimic din ce-a facut!». Colonelul avea o statura potrivita, mustata bogata, par saten spre roscat, inaltime 1.65-1.70 m, cu un defect la picior. M-a sfatuit sa declar ce-a spus Geneti. Ca altfel ma duce inapoi la sefu’ si ma sparge in batai, pina tot am sa spun ce vor ei” , incheie declaratia Costica Sbirn.

Condamnat la doi ani si sase luni in exil

Costica Sbirn a fost condamnat de autoritatile din regimul comunist la o pedeapsa de doi ani si sase luni la locul de munca. A fost exilat la Suceava. ”A lucrat acolo in constructii. In Brasov , noi stateam pe atunci intr-o garsoniera in Noua. Eram chemata la Maria Cebuc aproape zilnic. Imi cerea sa divortez de sotul meu, pentru ca, daca nu, voi fi data afara din garsoniera. «Ramii in casa doar daca-ti parasesti sotul», imi spunea. Eram hartuita de comunisti. Imi era greu pentru ca aveam copiii foarte mici, baiatul avea cinci ani, iar fetitele, una-patru, cealalta-un an. Am cedat si am renuntat la garsoniera. Am plecat in exil, dupa sotul meu. In Suceava, am stat pina in august 1988, intr-o camera dintr-un camin de nefamilisti. N-aveam voie sa venim in Brasov . Apoi, ni s-a dat un apartament cu 3 camere in Suceava. Ne-am chinuit mult, pentru ca pina in 1990 i-a oprit din salariu, banii pentru stricaciunile provocate la revolta din 1987”, povesteste sotia indoliata.

Bolnav de plamini

In 1990, la cererea asociatiei, familia Sbirn a revenit in Brasov . Exilul se terminase. ”Sotul meu era chinuit de boala de plamini. Am crezut ca o sa-i fie mai bine. Ne-am reluat locurile de munca. Am primit un apartament in Brasov , in Centrul Civic. Pina in august ’93, sotul meu a lucrat in turnatorie la Steagu’. N-a mai rezistat. Avea nevoie de aer curat. Era tot mai bolnav”. Au vindut apartamentul si s-au mutat la tara , la Sinesti, de unde este Luciana. Timp de un an, pina cind au reusit sa-si ridice o casa, toata familia a stat la socri. Dupa ce si-au construit un grajd, banii s-au terminat. Tot securistii o duc mai bine ”Pentru ca sotul meu era mai mult bolnav, n-a mai putut sa mai lucreze. N-am gasit loc de munca. Aici in Moldova gasesti greu. Sotul meu primea un ajutor de la asociatie de 900.000 de lei. Ne-a ajutat si fiul nostru cel mare, dar acum pleaca in armata. Fata cea mare s-a maritat. Fata cea mica, dupa ce a terminat clasa a VIII-a a ramas acasa. N-am mai avut bani s-o trimit la scoala”, se plinge Luciana. Ramasa vaduva timpuriu se simte infrinta. Crede ca toata lupta sotului ei a fost in zadar. Cei care l-au schinjuit rinjesc acum din fotolii de parlamentari sau se imbogatesc profitind de privilegii. Sotul ei a murit fara ca macar copiii lui s-o duca mai bine. Plina de datorii, Luciana isi doreste sa primeasca de undeva macar o pensie de urmas.

Camelia CSIKI

ianuarie 2003

Monitorul de Braşov

Anunțuri
Published in: on Martie 17, 2008 at 7:39 pm  Comments (5)  

The URI to TrackBack this entry is: https://cameliacsiki.wordpress.com/2008/03/17/rasplatiti-dupa-aproape-21-de-ani/trackback/

RSS feed for comments on this post.

5 comentariiLasă un comentariu

  1. De neimaginat ce incercari parcurge fiinta umana in numele unor idealuri personale.De cele mai multe ori, s-au dovedit a fi idealurile majoritatii, dar cati au avut curaj sa spuna lucrurilor pe nume?
    Asemeni lui Isus, si-au dus crucea cu multa demnitate. Experienta acestora ne dovedeste ca se poate.Unii au supravietuit.Sunt piedica in calea uitarii noastre, o marturie si pentru cei ce nu mai sunt.Dar pentru fiecare exista un timp si o plata…

  2. nu pot face altceva decit sa pling…nu stiu la ce ajuta …nu stiu daca e din lasitate sau impotenta..dar stiu sigur ca ma doare cumplit…

  3. nu am vrut sa intristez pe nimeni. capul sus!

  4. Buna ziua,
    As vrea sa reproduc o fotografie cu Danut Iacob si cu sotia lui, daca aveti, in Enciclopedia represiunii comuniste, un volum colectiv al Inst National pt Studiul Totalitarismului. I-am cunoscut pe amindoi, cu Corina Iacob si cu sora lui Dan Iacob (si cu alte citeva femei din Asociatie) am facut interviuri cu ani in urma, insa nu am fotografiile lor. Credetzi ca ne puteti ajuta? Desigur, vom trece sursa imaginii, dupa cum ne vetzi indica.
    V-as fi recunoscatoare daca mi-ati raspunde pe mail.
    Cu pretuire,
    F.B.

  5. nici acum nu mi-e usor sa ma gandesc la moartea tatalui meu. multumesc totusi ca cineva isi mai aminteste de el. eu nu am nici acum nici un ajutor banesc de pe urma mortii lui.sa nu credeti ca tot se poate rezolva cu bani. miliarde sa imi dea, dar nu voi uita niciodata suferinta familiei mele.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: