O casă care nu mai plânge!

Una dintre clădirile vechi cu valoare arhitecturală din centrul Capitalei, lăsată în paragină până anul trecut, a fost salvată de la distrugere. 

http://www.tvr.ro/articol.php?id=43255&c=131

Noul administrator al clădirii a reparat-o şi a închiriat-o unei firme. Arhitecţii spun că, deşi imobilul a fost salvat de la demolare, renovarea e departe de a fi un model demn de urmat.

Anunțuri
Published in: on Iulie 29, 2008 at 12:54 pm  Comments (3)  

The URI to TrackBack this entry is: https://cameliacsiki.wordpress.com/2008/07/29/o-casa-care-nu-mai-plange/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. Ce sanse avea sa se transforme intr-un muzeu?
    Cel putin nu mai exista riscul de a fi demolata.
    S-a optat pentru raul cel mai mic, sa speram….

  2. Nicio şansă. Şi-apoi când spui de muzeu mă gândesc mereu la ce mi s-a întâmplat cu purtătoarea de cuvânt a Muzeului Municiului Bucureşti. O nesimţită pe care am sunat-o, pe telefonul plătit din bani publici, pe la ora 19.00, într-o ZI, că nu era întuneric! De meserie muzeograf, a fost de o imperzinenţă şi de-o prostie ieşită din comun. Şi s-a luat de mine! „Nu vă e ruşine să mă sunaţi în timpul liber…Ce nu vă mai dă nimeni bani pe materiale, v-a plătit cineva să veniţi acum şi să faceţi materiale la noi? ”
    Atunci am înţeles de ce majoritatea muzeelor de la noi arată cum arată!
    O să vă povestesc pe larg această poveste cu altă ocazie.

    Mai sunt puţini muzeografi pasionaţi de munca pe care o fac. Mulţi îşi iau banii degeaba. E drept nici salariul nu-i mare, poate de aceea nu au nicio motivaţie.

    Când am văzut că a fost renovată casa atât de prost, în prima fază m-am enervat. Totul e făcut în grabă, cu bani cât mai puţini. Dar a fost consolidată clădirea, arhitecţii spun că vopseaua ţipătoare dată pe exterior se poate da uşor jos. Administratorul a investit totusi ceva să o repare, măcar atât. Anul trecut, când noi am făcut primul material acolo şi am tras semnalul de alarmă, am intrat în casa aia fără să ne întrebe nimeni nimic. Aşa intrau noaptea şi boschetarii, care au dat foc la lemnărie să se încălzească. Nu mai erau pereţii în mai multe încăperi, tavanul şi podele la fel…Când noul administrator a început să îmi vorbească despre faptul că îi plac casele vechi şi că nu are de gând să o distrugă, mi-am dat seama că atât a putut face, că nu l-a dus „capul” să facă mai mult sau poate buzunarul, dar dacă a reuşit să mă păcălească, e „păcatul” lui. Eu zic că e bine că nu a lăsat-o în paragină, ca alţii, ca să facă hotel acolo…

  3. Ai vazut? Deja ti-ai fabricat o explicatie care sa se incadreze noilor standarde.Ne descurcam cu ceea ce avem.E un progres, nu? Parca asa se numeste….


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: