Ce zi frumoasă!
…Astăzi m-am trezit dis-de-dimineață, să ajung negreșit la Palatul Elisabeta…Până când a ieșit la balcon Regele Mihai, am vorbit cu oamenii…O învățătoare de 36 de ani, din Alexandria, i-a adus Majestății Sale în dar o pungă plină cu felicitările desenate de elevii ei special pentru Regele Mihai…M-a rugat să o ajut să ajungă în palat la Rege și doar pentru câteva secunde. A lăsat darul la Palat. 🙂 Vă povestesc acest lucru pentru că o colegă m-a întrebat la întoarcerea în redacție ce daruri a primit Regele, ce daruri i-au adus oamenii…Și eu i-am dus Majestății Sale o carte, de la un telespectator care nu a putut ajunge la București și mi-a trimis-o mie prin poștă!
Un alt coleg de-al meu era prin mulțime. Fugise pentru două ore de la serviciu pentru a-și lua fiica de acasă și pentru a o aduce să-l vadă pe Rege la balcon…Fetița de doar câțiva anișori a fost impresionată! I-a pus multe întrebări tatăl ei despre steagurile regaliste, despre Regele Mihai și „dacă Monarhia o cheamă pe Prințesa care este în balcon lângă Rege”, pentru că-i auzise pe oameni strigând:”Monarhia salvează România” 🙂
Un domn era atât de emoționat că a plâns 24 de minute, cât a stat Regele în balcon…Mi-a spus apoi că tatăl lui a fost una dintre gărzile de corp ale Majestății Sale și că – după ce comuniștii l-au exilat pe Regele Mihai – tatăl lui a fost arestat și ucis în bătaie în închisoare.
Am întâlnit oameni care nu închiseseră niciun ochi pentru că au călătorit toată noaptea pentru a ajunge în București să-l vadă pe Rege…Nu păreau obosiți, nu aveau haine boțite, păreau ca scoși din cutie…Veniseră din Basarabia, Timisoara, Arad, Iași, Bârlad… din toată țara, ba chiar și din străinătate!
Am transmis în direct la TVRNews 28 de minute – timp în care am relatat de la fața locului, am povestit, am citit ce mi-am notat și din nou am povestit și din nou am relatat 🙂 …M-am uitat la Majestatea Sa chiar dacă eram în direct. A zâmbit, i-au dat lacrimile, era fericit! Parcă avea privirea unui bunic care se uită cu dragoste părintească la nepoții săi, topit după ei. S-a despărțit greu de mulțime! Mi-a confirmat apoi cineva din anturajul Majestății Sale că, într-adevăr Regele a fost foarte fericit pentru că îi era atât de dor de oamenii lui: ” Ziua aceasta i-a mai dat Majestății Sale încă cel puțin 10 ani de viață! Atât de fericit a fost !”…mi-a spus aceeași persoană.
Un băiețel de opt anișori purta o uniformă de pe vremea lui Carol I. Știa cine au fost toți regii României.
Niciodată nu am văzut așa mulți oameni la Palatul Elisabeta, semn că tuturor le-a lipsit Regele!
Am plecat abia după câteva ore, am mai avut o transmisie și la Telejurnalul de la ora 14.00, dar încă am mai văzut la porțile Palatului Elisabeta și pe aleea care duce spre reședința regală mame cu bebeluși și cărucioare care nu ar fi plecat de acolo, bunici cu nepoți, tineri cu steaguri, oameni cu flori pentru Majestatea Sa…
A fost o sărbătoare adevărată, simplă, de un bun gust desăvărșit, deși nu au fost decât o fanfară și un cor. M-am gândit însă că doar Regele, emoția Majestății Sale și a celor peste 4.500 de oameni din curte au făcut această zi atât de specială.
După ce a plecat mulțimea și curtea palatului a rămas goală, m-am uitat să văd ce au lăsat oamenii în urma lor… Știu că de obicei lasă kilograme de gunoaie. Nu o să mă credeți…era curat lună! Nici măcar o singură hârtie aruncată în urma lor! Din respect pentru că acolo e casa Regelui Mihai!
V-am povestit simplu, pentru că așa a fost, dar… măreț!
La mulți ani, Majestate!
Camelia Csiki - Jurnal de jurnalist 