Întrebările dinainte de somnic

“Mami, când la noi e noaptea și trebuie să ne culcăm, la extratereștii e ziua?” 🙂

Scriitorul

La povestea de seară. O carte nouă, cu 80 de povești din mai multe țări. Termin primele.  Vreo 4-5, dar copilul meu mai vrea. 

” Eu: – Îți plac poveștiile acestea? De ce zâmbești?

T: – Da. Foarte mult. Vreau să mai citești una, că vreau să le învăț pe toate! Mă gândesc ca atunci, când o să am 5 ani, să scriu și eu povești. ” 🙂

xxxxxx

Zilele trecute:

„T: – Mama, dacă Alba ca Zăpada se ducea să-și cumpere mere de la magazin, chiar și fără știrea piticilor, nu o mai omora vrăjitoarea! ” 🙂

Replica fiului meu de 4,7 ani, după prima zi de grădiniță de după vacanța de sărbători:
„Mama, toți mi-au zis astăzi: „La mulți ani”, așa că eu acum fac ce vreau. Și nu vreau să mă duc la somn” 

Discretul :)

Discuție cu fiul meu în drum spre casă, după ce nu a răspuns unor întrebări la grădiniță:
Eu (mirată) : „- De ce nu ai spus strada pe care locuim, doar știu că tu știi adresa noastră de acasă? Eu te-am învățat și tu mi-ai spus-o de o sută de ori.
El – Păi, mami, nu am vrut să o spun! Nu trebuie să știe toată lumea unde locuim, doar musafirii noștri!” :))))

Ștampila de fericire

Trafic, frig, ploaie, nervii și oboseala de peste zi…Ajung la grădiniță după copil, ca de obicei pe fugă și în ultima clipă…Simt un pic de supărare amestecată cu înfrigurare și-un soi ciudat de tristețe … și-l văd cu o ștampilă pe față…

„Ai o ștampilă pe față!”, îi zic…

„Da, mama, de fericire!”, răspunde el :)))

Mi-a trecut tot restul…