Înmormântarea lui Caiac

 

 

Peste tot în orice ţară pe unde am fost am văzut buletine de ştiri fără să mă minunez…Toate păreau să fie ştiri sau reportaje artistice !

 

La televiziunile din România, de 2-3 zile , marea ştire e despre CAIAC.  Mă minunez că acordăm atâta importanţă unor non-ştiri. Ore întregi, o zi întreagă, pe Realitatea, Antena 3, dar şi  TVR sau PROTV au dat importanţă acestei ştiri – a fost transmisă ” ÎNMORMÂNTAREA LUI CAIAC”.

 

Încă de la prânz, când au început să transmită în direct înmormântarea, am simţit că mi se face  greaţă! Cine a fost Caiac ăsta? Ce a făcut el pentru Romania, ce a făcut pentru noi toţi? Ce importanţă avea să îi vedem înmormântarea pe toate posturile naţionale?

 

 

Eu cred ca mediatizarea excesivă a unor interlopi ca acest Caiac, îi face eroi, le dă mai multă putere.

Ok, sunt de acord că se putea da cel mult o ştire, în care să fie demascată toată mafia care era prezentă acolo. Să ni se dezvăluie că nu ştiu care mafiot, dat în urmărire sau căutat pentru nu ştiu ce crimă, se plimbă nestingherit sub ochii poliţiştior care erau acolo şi tăceau mâlc… Asta cel mult, dar nu tot circul pe care l-am văzut!

 

Mi-e într-un fel milă de poliţiştii din Craiova, care sunt umiliţi, şi cărora sunt convinsă că nu le este frică de mafioţi, ci de cineva de mai sus, care este mână în mână cu interlopii.

 

Dacă vă amintiţi, la fel a fost în Braşov, în 1999, cu „băieţii de cartier” din Noua şi valutiştii. Au ieşit în stradă, şi-au disputat supremaţia. Ciumac, că tot îl ştiţi de la OTV, era liderul uneia dintre bande, iar Marius Ilie a alteia. Mai era cu ei unul din Noua, nu mai ştiu cum îl cheamă, a fost arestat în direct la Protv J

Băieţii s-au împuşcat, s-au bătut şi-au tăiat urechiile etc . După câteva zile, au luat chiar oraşul cu asalt. S-au adunat în Steagu, la ieşirea din Braşov, înarmaţi cu bâte de baseball, cu sabii Ninja şi alte arme. Poliţiştii şi jandarmerii au intervenit cu adevărat doar după ce sute de mafioţi au ieşit în stradă şi se pregăteau de un nou măcel.

 

Au urmat reţinerile….Şi arestarile în prima fază. Majoritatea însă au scăpat foarte repede. Ba chiar şi acuzaţiile au dispărut, judecatorii si procurorii au avut grijă! 

 

Unul dintre poliţiştii care conducea la vremea aceea IPJ mi-a spus că în Braşov, atunci, a fost altceva decât a relatat presa. Nu am aflat nici azi ce. Dar am aflat totuşi că printre mafioţi era şi fiul unui general de poliţie, care fusese avansat în grad, şi avea o funcţie importantă prin IGP. Am scris la vremea respectivă. Ştiu că nu s-a întâmplat nimic. Azi cred că e la pensie…. Mai erau şi nişte procurori şi mulţi judecători şi avocaţi implicaţi…Vedeţi, trebuie să fie ceva asemănător în Craiova…

 

 

Pe Marius Ilie parcă l-au arestat din nou acum o lună, citeam în presa braşoveană, după ce a torturat un tânăr. Dacă vă puteţi imagina!

Pe Ciumac îl ştiţi. E vedetă şi el şi nevasta lui, Magda Ciumac, pe OTV.

Datorită nouă !

Măi, suntem o presă de mai marea ruşinea! Treziţi-vă fraţilor, haideţi să-i punem noi la zid pe aştia, nu ei pe noi! Nu vom putea niciodată, dacă ascultăm de şefuţii noştri care dintr-un birou călduţ se gândesc doar la audienţa pe care le aduce o ştire despre un mafiot din ăsta.

 

Un prieten din Canada îmi spunea că suntem vai de capul nostru, ziariştii români, şi cred şi eu acest lucru. Pe zi ce trece suntem tot mai superficiali…Sunt tot mai puţine subiecte adevărate…

Haideţi să ne mutăm cu toţii la OTV, că ne merităm soarta!

 

Blogul meu sărac

Bunul meu prieten, Cătălin Antohi, îmi spunea ieri că se bucură că m-am intors. ” Şi …scrie şi tu ceva pe blogul ăla, că-i sărac!”

Am trăit în ultimele două săptămâni lucruri foarte frumoase şi interesante, dar majoritatea mult prea personale pentru a le posta pe bloguleţul meu. Am călătorit mult. Dar am fost şi acasă, m-am bucurat de părinţii mei şi că am reuşit să stau câteva zile şi cu Mădălina, sora mea, dar şi cea mai bună prietenă a mea, care din păcate iar a plecat din ţară.  

Am făcut comparaţii cu România, de unde am fugit în ultimele două săptămâni. Pertinente sau mai puţin. Deşi nu am mai vrut să aud de serviciu, bloguri, ştiri, show-uri interminabile, mi s-a făcut dor de casă, acum la sfârşitul vacanţei, aşadar am ajuns din nou acasa. De luni, mă întorc şi la serviciu.

Nu, Corina, nu am plecat la Cerb. 🙂

Nici nu cred că o să ajung, pentru că am de pregătit un film documentar care se va difuza în seara de 18 Septembrie, la TVR 1, şi mai am mult de lucru la el. Dar cei care puteţi să ajungeţi, vă sfătuiesc să o faceţi. Braşovul înfloreşte în perioada Cerbului de Aur…Eu aşa mi-l amintesc, deşi din 2004 nu am mai ajuns la festival. E perioada în care Braşovul se transformă într-un oraş al muzicii cu adevărat. Se cântă peste tot, nu doar în Piaţa Sfatului, unde are loc festivalul, ci şi pe străzile Republicii, Mureşenilor, în Livada Poştei sau , seara, în barul de noapte de la Aro.

 Vin tot felul de „muzicanţi”, trupe cubanze, peruene sau mai ştiu eu ce naţie, exotici, care împânzesc străzile din centrul vechi al Braşovului… şi au muzică bună. Se întâmplă tot felul de lucruri, se lansează cărţi, trupele sau artiştii îşi lansează albume, librăriile, magazinele, restaurantele şi barurile sunt pline.

Dacă ajungeţi, mâncaţi şi pentru mine Burrito de la Restaurantul Mexican, unde dintr-un meniu special vă puteţi alege şi o melodie.  Sau ciorba de fasole pe care o servesc în coajă de pâine de casă. Papanaşii, nicăieri nu sunt mai buni decât cei din Braşov!

Dacă vreţi o „pauză culturală”, vizitaţi Prima Şcoală Românească din Scheii Braşovului. Acolo, profesorul Vasile Oltean vă va încânta cu poveştiile lui despre cladirea vechii scoli romanesti din curtea Bisericii Sfântul Nicolae, prima oară amintită în  documente în 1495, dar şi despre documentele inedite de acolo.

Eu am vizitat prima oară muzeul când eram copil. Mai târziu, ca ziaristă am descoperit cu ajutorul profesorului Oltean poveşti foarte interesante de acolo, despre vechiul Braşov şi nu numai. Acolo, vă puteţi aşeza în micile bănci din sala de clasă unde a învăţat Anton Pan. Tot acolo, găsiţi şi prima tiparniţă din România. Într-un singur muzeu sunt adăpostite mai multe : Muzeul Junilor, Muzeul de pictură „Ştefan Mironescu”, cel care a „zugrăvit ” Şcheii Braşovului. 

Dacă nu v-aţi închiriat până acum camere la hotel, grăbiţi-vă, s-ar putea să nu mai găsiţi cazare.

Da, bloguţul meu este cam sărac, dar le mulţumesc celor câteva zeci de cititori care au intrat zilnic pe el şi au căutat postarile mele.  Datorită lor nu s-a simţit …:)

Informaţii „Cerbul de Aur”

Pentru cele câteva zeci de persoane care caută zilnic, pe blogul meu, informaţii despre Cerbul de Aur, va anunţ că astă seară la Jurnalul TVR, de la ora 19.00, va fi difuzată o primă ştire despre Festivalul „Cerbul de Aur”. Nu au încăput în ştire următoarele informaţii.

La Gală extraordinară din seara de deschidere a festivalului , din 3 septembrie, Iris şi Direcţia 5, vor cînta, alături de alţi interpreţi, cîteva dintre melodiile devenite şlagăr şi intrate în inima românilor. Acestea  sunt melodiile:

Iris+ Direcţia 5 vor cînta împreună „Zi-le, măi!“;

Direcţia 5+solişti: „Deschideţi poarta soarelui“;

Direcţia 5+Paula Seling: „La fereastra ta“;

Direcţia 5+Gabriel Cotabiţă: „Noaptea albastră“; I

ris+Nicola: „Un actor grăbit“;

Iris+Laurenţiu Cazan: „Say Something“;

 Iris+Cristi Minculescu+solişti: „Strada ta“;

Direcţia 5+Monica Anghel: „Spune-mi“;

 Directia 5+Cristi Enache+solişti: „Şi ce dacă“;

Direcţia 5+Angela Similea: „Să mori din dragoste rănită“;

 Direcţia 5+Aura Urziceanu: „Vrei să vii în inima mea“;

 Iris+Luminiţa Anghel: „Let me try“;

 Iris+Mircea Baniciu: „Pisica neagră“;

Iris+Aurelian Andreescu (voce din arhiva TVR)+solişti: „Oameni“;

Direcţia 5+Marcel Pavel: „Copacul“;

Direcţia 5+Nico: „Îţi mulţumesc“;

Direcţia 5+Iris – piese din repertoriul propriu;

 Iris+Cristian Enache – piesa Direcţiei 5 „Eşti stilul meu“;

Direcţia 5+Cristi Minculescu, piesa formaţiei Iris „Pe ape“;

Direcţia 5+Iris+solişti „Iubirea cere pace planetară“, piesă din repertoriul formaţiei „Roşu şi Negru“.
În fiecare seară de festival, după încheierea concursului, vor urma câte un microrecital de 30 de minute şi un recital de 60 de minute. Ultima seară de festival, adică cea de-a doua seară de folclor, le este dedicată braşovenilor, care o au pe Sfânta Maria părinte spiritual , iar în aceea seară,  8 Septembrie, se va sărbători Sfânta Maria Mică. În aceea seară, pe scenă va fi cîntată doar muzică lăutărească de bună calitate şi va exista şi un invitat surpriză, se pare, din America. Atenţie, e o seară anti-manele! 🙂

Mai multe informaţii voi posta în ştirea care se va difuza în această seară.

Ce a făcut primul primar al Bucureştiilor

http://www.tvr.ro/articol.php?id=43988&c=47

Se împlinesc, astăzi, 144 de ani de când a fost ales primul edil al Bucureştiului. De la înfiinţarea primăriei şi până azi, bucureştenii au avut 79 de primari care au devenit celebri, unii pentru realizări care au schimbat faţa Bucureştiului, alţii pentru scandalurile în care au fost implicaţi.Exact în 7 august, în urma cu 144 de ani a fost ales primul primar al Bucureştiului, după ce în 31 martie, în acelaşi an, s-a înfiinţat Primaria Capitalei.

Memorialul Durerii – o istorie care se învaţă în şcoli şi universităţi

Memorialul durerii”, documentarul realizat de Lucia Hossu Longin, va ajunge în şcolile şi universităţile din România.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=43850&c=47

Ministerul Educaţiei va dota toate bibliotecile, centrele de documentare şi laboratoarele de istorie, cu volumul şi cele 36 de DVD-uri „Memorialul Durerii – O istorie care nu se învaţă la Şcoala”. Iar din această toamnă, istoria represiunii comuniste devine obiect de studiu opţional în şcoli.

Ştiri în limbaj mimico-gestual

Am auzit că peste doar câteva zile, Jurnalul de 22.30 va avea ştiri traduse pentru hipoacuzici, în limbaj mimico-gestual. Solicitarea a fost făcută încă de anul trecut de Consiliul National al Audiovizualului (CNA), care îşi doreşte ca măcar unul dintre jurnalele de stiri din prime time să fie subtitrate sau traduse pentru hipoacuzici.

Nu cred că e deloc uşor pentru cei care produc acest jurnal. Ca om de reportaj, în mod deosebit, mă gândesc că ar trebui să filmăm într-un anume mod pentru acest jurnal, nu?  Pentru că se va împărţi ecranul şi cred că se va mai pierde din imagine. Sau nu? Nu-mi dau seama. Am văzut astfel de jurnale şi pe la televiziunile publice din Belgia şi Franţa, dar nu am fost prea atentă la aceste aspecte. Mă gândesc că e mai greu de tradus un reportaj aşa, nu? Mă refer la toate dedesubturile unui subiect mai delicat…mă rog…

Din câte ştiu TVR a mai avut astfel de Jurnale traduse pentru surdo-muţi, nu ştiu ce s-a întămplat cu ele.

Şi în sfârşit, s-a încheiat săptămâna mea de reporter de seară. Un fel de schimbul doi, pe care reporterii TVR îl facem prin rotaţie timp de o săptămână. Începem la ora 15.00 şi încheiem la 23.00. „Încasăm” evenimentele care au loc seara sau montăm şi scriem ştirile care vin în acest interval din ţară pentru Jurnalul TVR 1 de la 22.30. E o perioadă în care dimineaţa te mai poţi bucura de timp liber, dacă reuşeşti să te trezeşti devreme. Dar nu mai ai timp să mai faci alte subiecte elaborate… E interesant totuşi şi e o „tură” care îmi place, pentru că  dimineaţa dorm mai mult sau mă ocup de mine şi de proiecte personale veşnic amânate. Venind din presa privată, după atâţia ani de muncă, deseori de 14 şi 16 ore pe zi de munca în  redacţii sau pe teren, anul trecut , când am lucrat pentru prima oară ” schimbul doi” la TVR , am fost tare distrată. Spuneam tuturor – ” lucrez schimbul doi săptamâna asta!”

Tata m-a „încurajat” să mă bucur, spunându-mi că până acum, la ziarele pe la care am lucrat sau la Antene, am fost de multe ori şi schimbul unu si doi şi câteodată chiar şi trei în aceeaşi zi. Aşa că e bine venit din când în când şi câte un schimb doi, din acesta! 🙂

p.s. Mi-a fost tare milă de bătrânica apostrofată de Băse la inundaţii .