S-a dus şi Pruteanu

youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xXtA1_kRGq0]

Click aici să vedeţi ştirea:

http://www.tvr.ro/articol.php?id=33702&c=47

Nu îmi vine să cred. Pruteanu m-a fascinat mereu. L-am remarcat de copil, pentru că fizic semăna  mult cu tata. Aşa am descoperit că era nu doar inteligent, ci spumos, cu un umor dur, dar elevat. Cred că o să ne lipsească.

 Vi-l amintiţi în dezbaterea despre „Maneaua care a speriat Opera” ?

 http://www.tvr.ro/articol.php?id=30052

I-am luat de câteva ori interviuri. Mereu era delicios. Mă fermecau întotdeauna răspunsurile sale. Ştia să fie concis şi să pună punctul pe I chiar şi într-un scurt sincron de 30 de secunde, lucru rar la oamenii inteligenţi care fac multe paranteze, pentru că ştiu multe şi vor să dovedească asta. Pruteanu era organizat în vorbire şi-n gândire. Îmi pare rău că s-a mai dus un om care a luptat atât pentru limba română, cât şi pentru cultura româneasă.

Vă mărturisesc că am început să scriu cu diacritice pe blog, pentru că l-am auzit în urmă cu doar câteva luni criticându-ne pe cei care scriam fără diacritice.

În urmă cu două zile, Mihai Constantin îmi povestea despre Pruteanu-profesorul. Absolut întâmplător…Discuţia era pe holul la ţigară.  A fost un dascăl sever, care îi ţinea pe studenţi la examenele orale chiar şi până a doua zi  dimineaţă. Mihai a fost unul dintre aceşti studenţi şi îmi povestea şi el cât a fost de fascinat de profesorul Pruteanu. 

Ce an păcătos… Au plecat atâţia oameni buni.

Dumnezeu să-l odihnească!

Published in: on Martie 27, 2008 at 9:39 pm  Lasă un comentariu  

Lipsesc…dar motivat

Delectaţi-vă cu postarile mele de până acum.

 Nu vă îngrijoraţi, nu am păţit nimic. Asta ca să înlătur îngrijorarea prietenilor mei, care mă vizitau pe blog şi mi-au constatat „dispariţia” şi mi-au trimis mesajele lor sau m-au sunat.

Promit să revin cu lucruri interesante, când timpul îmi va permite. 🙂

Published in: on Martie 26, 2008 at 9:47 pm  Comments (3)  

Anjagări reporteri

Stimati colegi,
Revista Tribuna invatamantului are libere doua posturi de reporter. Contract de munca, program (full time) flexibil. Conditiile salariale se discuta individual. Experienta in presa, un avantaj. Nu se cere calificare in domeniul educatiei, invatamantului, pedagogiei etc. Preferam angajare cu norma intreaga, mai putin formula colaborarii. Daca sunteti interesati sau stiti pe cineva interesat(a), telefonul meu este: 0740.223.004.
Cu prietenie,
Sorin Ivan
Director
Published in: on Martie 23, 2008 at 10:02 pm  Lasă un comentariu  

ADHD

Colega mea, Rodica Bârsan are de câteva zile o campanie la Jurnalul TVR legată de copii cu probleme medicale, sociale etc. E o campanie sensibilă, care se apropie de final. Azi, Rodicuţa mi-a spus ca un reportaj dintre toate  e „materialul ei de suflet”. Mi-a plăcut atât de tare expresia feţei sale , când mi-a mărturisit acest lucru, încât m-am gândit să postez link-ul la care puteţi revedea acel reportaj. Aşa de dragul Rodicăi, dacă nu al băieţelului care a topit-o pe colega mea.

 http://www.tvr.ro/articol.php?id=33105&c=133

Aţi văzut ultima parte a documentarului ” Război pe calea undelor”, al

regizorului Alexandru Solomon. S-a difuzat astă seară? Aţi uitat?

Vă fac o mărturisire…Am o mică pilă ( de fapt e MARE !!! întrega echipă care a lucrat la aceste proiecte ) şi am văzut trei dintr-o serie de documentare senzaţionale, care urmează să se difuzeze la TVR, începând din luna aprilie!

O să vă povestesc curând… 🙂

Published in: on Martie 20, 2008 at 9:44 pm  Lasă un comentariu  

Ristea Priboi

werner_sommerauer_1_200.jpgristea-priboi.jpg 

Prima fotografie este a lui Werner Sommerauer, un bătrânel simpatic, membru al Asociaţiei „15 noiembrie 1987”.

În a doua fotografie, postată ceva mai mică, pentru că merită un spaţiu cât mai mic pe blogul meu, este Ristea Priboi. De câteva zile este pe toate blogurile, în ziare şi la toate televiziunile. De aceea nu vă mai povestesc despre el. Eu nu l-am cunoscut niciodată, însă l-am cunoscut pe primul, Werner Sommerauer, una dintre victimele lui Priboi.

Werner Sommerauer are 72 de ani şi este deja cunoscut prin faptul că ofiţerul de securitate care l-a torturat în ’87 l-a cărat prin tribunale în anii 2000. Sommerauer este cunoscut nu numai pentru solidarizarea cu Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, înfiinţat în urmă cu 28 de ani de dr. Ionel Cană si de un grup de intelectuali şi muncitori, dar şi pentru faptul că l-a recunoscut pe Ristea Priboi drept torţionarul său.  Pentru asta a fost dat în judecată.
„M-au arestat şi în ’79, cînd am aderat la SLOMR, şi în ’87, cînd după anchetă am fost şi deportat. În 2007, cei care ne-au arestat atunci sînt aproape toţi în funcţii, chiar mai mari decît au avut înainte. Nu ştiu nici măcar care mai este situaţia cu procesul meu cu Ristea Priboi. Avocata mi-a spus că am cîştigat, dar nu ştiu nimic oficial, n-am primit nicio hîrtie. Bolile mi s-au agravat. Am reumatism cronic, ulcer cronic, sciatică, ameţeli. Sănătatea mea e la pămînt. Viaţa mea e în pericol. Şi nici nu pot dovedi că tot ei mi-au omorît nevasta. Pînă nu se face o curăţenie generală în întreg sistemul din România, nu vom ajunge la democraţia pentru care am luptat. Securiştii au certificate, ordine şi medalii. În ultimii 20 de ani, eu m-am descurcat cu prudenţă, pentru că am fost un om cumpătat întotdeuna. Dorm pe arcuri şi am trei camere care sînt rîvnite de alţii, cu perversiune. Am pensie de 380 de lei, mai primesc o sută şi ceva de lei de la Foştii Deţinuţi Politic şi celelalte drepturi pe care le avem ca foşti deţinuţi politic. Oficial, avem medicamente gratis, dar niciodată nu am beneficiat de ele. Pentru lupta noastră, sîntem marginalizaţi, iar noi am rămas tot huligani, cu cazierul neşters, cu toate că parlamentul comunist aderase la Declaraţia Drepturilor Omului, iar acţiunea noastră fusese de fapt o reacţie la încălcarea acestor drepturi. Asta s-a ales din idealurile noastre despre democraţie. Sînt consternat, dezamăgit şi amărît.“

Sursă Monitorul Expres

„(La Bucuresti), capitanul care mă ancheta mi-a pus pistolul în gât în faţa lui Ristea Priboi. Nici Priboi nu s-a lăsat mai prejos, m-a lovit peste palme, m-a întins pe masa şi m-a lovit peste talpi atât de tare, încat îmi crăpaseră tălpile de la pantofi. Mă considerau unul dintre organizatorii evenimentului şi pentru că fusesem deja luat în urmarire de către ei, dar şi pentru că eram radioamator, transmiteam prin Ildiko 6.5088. S-a crezut ca eu am fost cel care a transmis in Occident informatiile despre miscare, dar se înşelau. Aveam autorizaţie de radioamator după ce absolvisem nişte cursuri, era un hobby de mic copil. Ei au crezut că de la mine au plecat informaţiile către Occident, dar eu aveam numai recepţie” (Werner Sommerauer). 

Sursă: „Ziua care nu se uita: 15 Noiembrie 1987”

Şi iată ce doar unul dintre articolele scrise pe acestă temă în 2002 sau 2003, în Monitorul. Am găsit articolul pe net, dar fără să fie datat.

Razbunarea securistilor

Brasovenii din Asociatia ”15 Noiembrie ’87” spun ca se simt hartuiti de ”fostii securisti care au ramas in SRI” l Ei cred ca se incearca dezbinarea si compromiterea celor care au luptat acum 15 ani

Brasovenii care au trecut prin anchetele Securitatii dupa revolta din 15 Noiembrie ’87 au fost socati de ultima declaratie facuta de SRI. Cum ca intre cei arestati si batuti in ’87 erau si informatori ai Securitatii. Ei cred ca se incearca dezbinarea si compromiterea celor care au iesit in strada acum 15 ani. Presedintele Asociatiei, Florin Postolachi, considera ca declaratia SRI este un atac al fostilor securisti care mai lucreaza in SRI. Presedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987, Florin Postolachi, spune ca el si colegii lui au fost socati de ultima declaratie facuta de SRI, cum ca intre cei arestati si batuti dupa revolta din ’87 erau si informatori ai Securitatii. El considera ca acest atac este o reactie la faptul ca Asociatia l-a demascat pe fostul ofiter de securitate Ristea Priboi. Si mai ales la faptul ca brasovenii au cerut sa-si vada dosarele de la Securitate. ”E o reactie care aproape nu ne mira, pentru ca sintem in razboi direct cu ei. Ne asteptam sa apara, de acum, tot felul de astfel de scenarii. Fostii securisti din SRI se lupta cu noi prin intermediul declaratiilor. Mai intii Priboi l-a facut pe Werner Sommerauer nebun, iar acum sintem facuti securisti. Ne cheama in instanta, iar judecatorii nici nu se feresc sa tina cu ei pe fata. Trebuie sa stie ca nu ne vor potoli declaratiile lor care deformeaza adevarul, asa cum au fost invatati”, explica Florin Postolachi.

Informatii virusate

In urma cu citeva zile, presedintele Comisiei SRI, Ioan Stan, a declarat ca SRI a facut precizari in legatura cu evenimentele de la Brasov din 1987. SRI a informat ca, din cele 61 de persoane arestate, sapte nu sint cunoscute in evidenta SRI, iar altor sase persoane, cunoscute pentru activitatea lor informativ-operativa, le-au disparut dosarele in timpul Revolutiei din decembrie 1989. Stan a mai declarat ca 11 dosare au fost puse la dispozitia CNSAS, iar pentru restul dosarelor SRI asteapta cererea CNSAS pentru a le furniza. Membrii asociatiei au depus cereri de a-si vedea dosarele cu multa vreme in urma, dar au primit doar raspunsuri negative. ”Vor sa ne dezbine” ”Sint stupefiat de aceasta declaratie. Ma indoiesc ca printre cei 61 de brasoveni arestati si torturati ar fi fost si informatori. Cred ca se incearca doar dezbinarea noastra. M-au indignat si declaratiile care se tot fac in apararea lui Priboi. Toti ar trebui sa-si ceara scuze”, spune Danut Iacob, vicepresedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987. Werner Sommerauer a fost chemat in judecata de Ristea Priboi care s-a considerat calomniat de fostul detinut, dupa ce brasoveanul l-a recunoscut ca fiind unul dintre tortionarii sai. Werner Sommerauer va fi supus expertizei psihiatrice ”Sommerauer va fi supus unei expertize psihiatrice la comisia ce se va intruni la Serviciul de Medicina Legala Brasov. Pentru a-i arata lui Priboi actul oficial si a vedea ca omul nu este nebun, asa cum declara el. Asteptam raspunsul, pentru ca apoi sa deschidem si noi proces impotriva lui Priboi. Vom incerca sa obtinem, de la Curtea Constitutionala, si declaratia lui cum ca n-a facut politie politica. Vrem sa ne facem dreptate. Iar daca in tara noastra nu vom avea cistig de cauza, vom incerca sa ne gasim dreptatea pe la curtile straine. Vom inainta si o actiune impotriva statului roman. Vom cere despagubiri morale pentru ce s-a intimplat in 15 Noiembrie 1987. Am discutat deja cu avocatii saptamina trecuta”, spune Postolachi.

Dovezi in labirint

Saptamina trecuta, senatorul PNL Radu F. Alexandru a adus noi dovezi ca deputatul Ristea Priboi ar fi facut politie politica. Ion Stan, presedintele comisiei SRI, crede insa ca doar CNSAS este abilitata sa stabileasca implicarea lui Priboi in politia politica. Presedintele CNSAS, Gheorghe Onisoru, spune ca documentul prezentat de Radu F. Alexandru este autentic, dar nu este relevant. Si ca, din cauza scandalului din interiorul Colegiului, nu poate lua o decizie in cazul Priboi. Ministerul Public a tinut sa precizeze imediat ca procurorii nu se pot autosesiza in cazul Ristea Priboi. Intrucit asteapta un raspuns din partea CNSAS.

Incurajari de afara

Membrii Asociatiei 15 Noiembrie 1987 se bucura de sustinerea a tot mai multor straini. Care trimit tot mai multe mesaje de incurajare brasovenilor, pe adresa site-ului Asociatiei, http://www.brasov87.ul.ro. ”Ne-au scris americani, italieni si alti straini. Sint interesati de tot ce s-a intimplat in 1987 si ne cer sa le trimitem cartea «Ziua care nu se uita». Si sa nu renuntam la dreptatea noastra. Majoritatea ne-au sugerat sa publicam si o editie si in limba engleza a cartii”, spune Florin Postolachi. FOTO Sediul Securitatii in 22 decembrie ’89 cind, spune SRI, au disparut citeva dosare ale ”informatorilor” de la 15 Noiembrie

       Camelia CSIKI

Comparaţi cele două poveşti, cea a lui Sommerauer şi cea a lui Priboi.

Concluzia?

Published in: on Martie 19, 2008 at 11:56 pm  Lasă un comentariu  

Pauză cu Chilian

youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9vsp92f4wpk&feature=related]

youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nZ0rUCMnIn8&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pon6Rpj327w&feature=related

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Z3Vu0P0V53k&NR=1

Îmi place Florin Chilian. Îl ascult indiferent de stare.

Published in: on Martie 18, 2008 at 10:55 pm  Lasă un comentariu  

Răsplătiţi după aproape 21 de ani!

 Am aflat din presă că „novembriştii” mei au primit câteva facilităţi şi tare mă bucur pentru ei…Am vrut să scriu despre asta acum două săptămâni, dar am tot amânat.

Am mai scris pe blog despre Asociaţia „15 Noiembrie 1987”, puteţi găsi în primele postări ce îmi amintesc eu despre aceea perioadă…

 Pentru cine nu ştie, ei sunt braşovenii care lucrau la Uzina de Autocamioane şi , în 1987, s-au revoltat împotriva lui Ceauşescu şi a regimului său. La vremea respectivă trebuia să ai mare curaj să faci asta. Totul a început într-o secţie a Uzinei de Autocamioane, unde oamenii erau nemultumiţi de salariile mici. Marii coloşi industriali,Tractorul şi Uzina de Autocamioane din Braşov, dădeau primele semne ale familentului ce a urmat anilor 90. ..Dintr-o manifestare socială, protestul s-a transformat într-o mişcare anticomunistă. A fost extraordinar!

 Braşovenii s-au simţit în aceea zi îngrojitor de speriaţi, dar liberi!

Din aceea noaptea au început şi arestările participanţilor, apoi torturile din beciurile Miliţiei, Securităţii, deportările etc. Novembriştii şi familiile lor au suferit cumplit.

…Mi-a fost milă mereu de novembrişti. I-am considerat cinstiţi şi cei mai săraci revoluţionari. Adevăraţii revoluţionari pentru care însă nici statul, nici altcineva nu a făcut nimic concret până azi.

Mi-aduc aminte că acum 6 ani, înainte de comemorarea lor, le-am luat interviuri la lumina lumânărilor. Afară era ger. Ei aveau atunci un sediu în care era mai frig decât afară şi după ce s-a întunecat, ca să continuăm, am cumpărat lumânări …

 Aşa că oricine ar spune orice, cred că merită să postez această ştire pe blogul meu…

Reparaţie morală pe jumătate
„Novembriştii“ vor primi drepturi ca ,,remarcaţii“• Guvernul a adoptat ieri ordonanţa de urgenţă care completează Legea 341/2007 a recunoştinţei, astfel încît să fie incluşi în lege şi participanţii la Revolta Anticomunistă din 15 Noiembrie 1987, nu însă şi foştii deţinuţi politiciGuvernul a adoptat în şedinţa sa de ieri o ordonanţă de urgenţă care modifică Legea nr.
341/ 2004, a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Ordonanţa de urgenţă extinde categoriile de beneficiari ale Legii recunoştinţei, incluzîndu-i şi pe participanţii la Revolta Anticomunistă din 15 Noiembrie 1987. Dacă „novembriştii“ au fost incluşi în categoria celor care vor beneficia de aceleaşi facilităţi la revoluţionarii din 1989, membrii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici rămîn în continuare în afara prevederilor acestei legi.A aprobat, după ce a respins o iniţiativă similarăOrdonanţa a venit la nici o săptămînă după ce tot Guvernul a respins propunerea legislativă intitulată „Lege pentru recunoştinţa faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la căderea regimului comunist“, iniţiată de deputatul PD-L Ioan Dumitru Puchianu şi fostul senator, actual europarlamentar PD-L Nicolae Vlad Popa. Iniţiativa celor doi parlamentari braşoveni a fost depusă la Senat în cursul lunii noiembrie 2007, după o amplă campanie în care Monitorul Expres a arătat modul diferit şi nedrept în care sînt trataţi, din punctul de vedere al recompenselor materiale, foştii deţinuţi politici, membrii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 şi veteranii de război în raport cu „remarcaţii revoluţiei“. Prin această iniţiativă legislativă, parlametarii braşoveni au propus extinderea tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr 341/2004 privind recunoştinţa faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din 1989 şi asupra persoanelor care au participat la revolta populară de la Braşov din 15 Noiembrie 1987, dar şi asupra foştilor deţinuţi politici sau persoanelor persecutate politic de dictatura comunistă instaurată în 6 martie 1945. Guvernul a respins proiectul pe motiv că nu sînt bani la bugetSe extinde lista beneficiarilorGuvernul a adoptat ieri ordonanţa de urgenţă care completează Legea 341/ 2007 a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din 1989. În lista beneficiarilor aceste legi sînt incluşi, prin noua ordonanţă, şi participanţii la revolta anticomunistă din 15 noiembrie 1987. Ordonanţa de urgenţă aprobată ieri este o iniţiativă a consilierului primului-ministru, Stejărel Olaru şi odată cu intrarea ei în vigoare, membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“ vor beneficia de aceleaşi drepturi ca şi eroii martiri şi luptătorii din decembrie 1989. „Este un proiect pe care consilierul premierului ni l-a propus încă din luna mai a anului trecut. Am tot aşteptat, gîndindu-ne că o asemenea lege ar putea veni numai bine la aniversarea a 20 de ani de la revolta muncitorească din 1987“, a declarat preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie, Florin Postolachi (foto). El spune că iniţial, propunerea legislativă viza o lege nouă care să ofere participanţilor la revolta muncitorească şi posibilitatea de a ieşi la pensie cu cinci ani mai devreme decît termenul normal.Drepturi pentru 150 de persoane

Ordonanţa votată ieri prevede ca participanţii la revolta din 15 noiembrie să aibă prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul social, să beneficieze de un loc de veci gratuit, în proprietate, de proteze, orteze şi scaune cu rotile gratuite, acolo unde este cazul, şi de transport urban gratuit plus încă zece călătorii dus-întors gratuite pe calea ferată, la clasa I, în fiecare an. Membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987“ vor fi scutiţi şi de plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent acesteia.
Participanţii la revolta muncitorească din 1987 care vor să beneficieze de prevederile ordonanţei de urgenţă adoptate ieri trebuie să prezinte înscrisuri oficiale care să dovedească participarea lor la lupta anticomunistă din noiembrie, stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea. Ordonanţa de ieri prevede, de asemenea, că de aceleaşi drepturi beneficiază şi urmaşii celor decedaţi, respectiv soţul supravieţuitor, copiii şi părinţii celui decedat. În total, în urma acestei ordonanţe vor avea de cîştigat 150 de persoane. „Noi avem 120 de membri. Dar sînt unii participanţi care nu sînt şi membri ai noşti, care nu vor să facă parte din asociaţie. Sau care au fost la noi, dar au renunţat din diferite motive. Oricum, indiferent că sînt sau nu membri ai Asociaţiei, ei îşi vor primi drepturile“, a precizat preşedintele Florin Postolachi.

Consiliul Local a oferit deja o parte din facilităţi

Potrivit hotărîrii Consiliului Local din decembrie 2007, începînd din acest an, membrii asociaţiei 15 Noiembrie sînt deja scutiţi de plata impozitului local pe clădire şi pe teren la adresa de domiciliu, precum şi de plata impozitului auto, pentru autovehiculele înmatriculate pe numele membrului asociaţiei sau al soţului/soţiei acestuia şi sînt scutiţi de la plata tuturor taxelor speciale, aprobate de către Consiliul Local al Municipiului Braşov şi vor putea obţine gratuit autorizaţia de persoană fizică autorizată. Totodată, novembriştii pot circula gratuit pe mijloacele RAT. Copii novembriştilor au acces gratuit la creşe şi grădiniţe şi pot beneficia de burse şcolare, iar membrii asociaţiei vor avea acces gratuit la toate spectacolele instituţiilor de cultură din subordinea Consiliului Local Braşov, precum şi la Grădina Zoologică Braşov. Consiliul Local le garantează membrilor asociaţiei gratuitate în parcările rezidenţiale, la adresa de domiciliu, precum şi parcare gratuită în parcările amenajate din municipiu pentru autovehiculele personale. O ultimă facilitate vizează scutirea de la plata chiriei pentru sediul Asociaţiei.

Iar au fost uitaţi foştii deţinuţi politici

Ordonanţa de ieri a Guvernului a făcut reparaţie morală doar pe jumătate. Pentru că nu pomeneşte nimic clar despre foştii deţinuţi politici. Cu toate astea, liderul Asociaţiei „15 Noiembrie“, Florin Postolachi, este încrezător că o prevedere care să facă referire şi la aceştia nu se va lăsa mult aşteptată. „Normal ar fi ca Legea 341 să fie extinsă şi mai mult, pînă la foştii deţinuţi politic. Noi vom susţine această idee pentru că trebuie să beneficieze de drepturile prevăzute de lege, toţi acei faţă de care statul român are o datorie morală“, crede Florin Postolachi.
Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Octav Bjoza, este mulţumit că, măcar cei din Asociaţia „15 Noiembrie 1987“ vor primi drepturi egale cu ,,remarcaţii“ din 1989. „Novembriştii le merită cu prisosinţă. Aş vrea totuşi să nu se bage în oala cu tărîţe a celor cu certificat de revoluţionar de la 1989, că ar întina tot efortul pe care l-au depus acum 20 de ani“, spune Octav Bjoza (foto). Deşi Guvernul a dat această ordonanţă de urgenţă, liderul foştilor deţinuţi politici nu se arată însă prea încrezător în şansele pe care foştii deţinuţi politici le-ar avea să obţină aceleaşi drepturi. „Nu mă aştept la un rezultat prea curînd, pentru că noi deranjăm cel mai mult dintre toţi. Acum mai bine de 50 de ani noi nu am luptat pentru recompense, noi ne-am dus să salvăm ceva şi la acel moment am salvat măcar onoarea. Atunci am demonstrat că nu toţi sîntem nişte ticăloşi, nişte laşi, nişte securişti. Acum, nu că nu ne-ar fi buni şi nouă acei bani, însă nu îi vom cerşi. Ar fi o neruşinare să lăsăm Guvernul să ne umilească în halul ăsta“, a declarat ieri Octav Bjoza, după aflarea prevederilor ordonanţei votate de executiv, ca reparaţie la nedreapta lege a recunoştinţei.

de: Mihaela ParghelSursă Monitorul Expres

 
 
 

 

  

  

Amintiri despre torturi, la lumina luminarii

Danut Iacob, vicepresedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987, spune ca se simte umilit dupa 15 ani de cind a iesit in strada pentru o viata mai buna l El deapana amintiri intr-o incapere care nu are lumina si caldura

”Cel mai ingrozitor moment trait la Brasov a fost cind m-au pus stau intr-un picior, pazit de un ciine lup. Daca lasam piciorul jos, ciinele ma facea bucati. Am stat asa pina mi-a amortit piciorul. Ciinele miriia si dadea semne ca sare pe mine. Mi-am spus sa incerc o smecherie. L-am scuipat in fata pe animal si in timp ce el se stergea pe fata, eu imi schimbam picioarele. A durat foarte mult”. ”Intr-o ancheta, pe securist l-a sunat sotia. L-a intrebat unde este. El a inceput sa ma loveasca si-mi spunea sa strig ca sa auda sotia lui ca e la serviciu. Nu pot sa uit risul femeii care iesea din receptor”.

Danut Iacob, detinutul 416.

In sediul Asociatiei 15 Noiembrie 1987, Danut Iacob vorbeste despre torturile din anchetele din zilele lui noiembrie ’87. Avea 19 ani pe atunci. Iesise in strada cu colegii lui si a strigat cu ei: ”Vrem caldura, mincare, gaz si lumina! Jos comunismul! Jos Ceausescu!”. Iacob isi deapana amintirile acum, in anul 2002, la lumina luminarilor. Pentru ca sediul Asociatiei 15 Noiembrie 1987 nu are nici lumina, nici gaz si nici caldura.

Fiu de sef

In 1987, Danut Iacob era angajat la sectia 440 Matrite-stante. Tatal lui era membru de partid si sef de sectie. I se ceruse sa aiba grija ca muncitorii sa nu iasa in strada daca nu-si primesc salariile. Cu toate acestea, Danut s-a aflat in fruntea revoltei. ”Eram casatorit de doua saptamini. Aveam nevoie de bani si de o locuinta. Toti aveam necazuri si simteam solidaritatea. Toti prietenii mei au iesit atunci”, spune Iacob.

”Ca in Pistruiatul”

”Eu si colegul meu Cornel Vulpe, Dumnezeu sa-l ierte, am dat jos steagurile tricolore si le-am dat oamenilor. La cele cu PCR le-am dat foc. Am iesit din uzina vreo 400. Pe Calea Bucuresti s-a intimplat ceva nemaipomenit. Strigam «Haideti cu noi, nu va fie frica!» Si ni s-au alaturat citeva mii de oameni. Altii ne incurajau din balcoane. Aveam imaginea din filmul Pistruiatul, cind armata eliberatoare a intrat in oras. In fata Spitalului Judetean am inceput sa cintam «Desteapta-te romane». Repetam prima strofa pentru ca nu stiam toate versurile. Atunci cineva a strigat cutremurator: «Jos comunismul! Jos dictatorul! Jos Ceausescu!»”, isi aminteste, ca ieri, Iacob.

”Aici Europa Libera, am ocupat Brasovul!”

Au intrat in cladirea Judetenei de partid si au distrus insemnele PCR. Impreuna cu Marius Nicolaescu a aruncat de la etaj tabloul imens a lui Ceausescu. ”Am intrat cu colegul meu Duduc Gheorghe intr-o sala in care am dat de telefonul rosu. A ridicat receptorul si-a strigat: «Aici Europa Libera, am ocupat Brasovul. L-am dat jos pe Ceausescu!»

” Bataie dupa bataie ”

Iacob a fost arestat a doua zi.

„Locuiam in Sacele, aproape de Militie. M-au urcat intr-o masina si m-au dus la sectie. In curte, m-au plesnit cu un baston dupa cap. Am fost dus apoi la Militia din Brasov. Din toate birourile se auzeau urlete de durere. Am vazut un om cazut pe jos si un altul pe care-l loveau cu picioarele. Soldatul m-a luat si pe mine cu pumnii si cu bastonul de cauciuc. M-am ghemuit, dar m-a ridicat de par. M-a dus la etaj, intr-o sala unde erau 20-30 de persoane, multi colegi de-ai mei. Eram scosi cite unul la interogatoriu. Cei plecati nu se mai intorceau. Dimineata m-au dus si pe mine intr-un birou. Mi-au aratat niste poze. N-am recunoscut pe nimeni. Anchetatorul m-a luat la pumni si la picioare. Urla ca sint ticalos, ca partidul m-a crescut si ca nu-s demn sa fiu cetatean. M-a dus in alt birou unde era colegul meu Gyerko. Era desfigurat si plin de singe. «Ãsta-i, ma?», a intrebat anchetatorul. Gyerko a strigat: «Spune tot, Danut, ca astia ne omoara!»”

 A tinut tabloul lui Ceausescu cu nasul

 ”Am fost batut pina am cazut. Era un tip solid, l-am revazut la Vilcea, unde am fost deportat. A iesit din birou si-a intrat altul care m-a luat la bataie. S-a intors apoi primul anchetator. Ma batea ca nu ma uit la poze. Apoi iar celalalt. M-a intrebat daca stiu cine este cel din tabloul de pe perete. I-am zic ca e Ceausescu. «Tovarasul Ceausescu», a strigat el si m-a lovit cu pumnul in fata. M-a pus sa tin tabloul cu nasul. Cind l-am scapat, m-a luat la bataie pina am lesinat. Mi-am revenit in beciul Militiei. Eram linga colegul Nicolae Bordei. Ne scoteau si ne bateau pe rind. Eu i-am spus ca si daca ma omoara eu spun ca el n-a facut nimic. Mult timp, insa, el a crezut ca l-am turnat”, isi aduce aminte acum vicepresedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987.

Duba groazei

La Bucuresti au fost dusi legati in catuse unul de celalalt. ”Eram peste 20 intr-o duba. De la catuse ni se umflau degetele. Masina a oprit, pe un drum linga padure. Credeam ca ne impusca. Multi au dat in plins. Si barbati si femei. Era o metoda de a ne termina psihic. Ne-au dus la Inspectoratul General al Militiei. Linga noi era o Biserica. Cind mi s-a spus ca ma asteapta pedeapsa cu moartea, am plins si eu”, spune Iacob.

”Le-am cerut sa ma impuste”

”Nu te mai numesti Iacob Danut, esti 416. Un nimic pentru noi, o cantitate neglijabila, nu mai existi. Ni te adresezi cu cetatene anchetator, fara tovaras sau domn, ca nu esti demn de aceste cuvinte»”, au sunat indicatiile securistilor. Au urmat anchete si torturi. ”Am fost pus pe «bicicleta». Legat cu catusele la spate, agatat intr-un belciug. Abia atingeam cu virful picioarelor pamintul. Nu mai suportam bataia si le-am cerut sa ma impuste. Aveam cheaguri de singe de la bastoane. Am scris ce au vrut ei, dupa ce m-au mintit ca mama si nevasta mea sint in arest”.

Paziti cu mitralierele

Cu o zi inainte de proces, toti au fost adusi la Brasov. Paziti de soldati cu mitraliere si flancati de masinile Militiei. I-a asteptat generalul Mihalea. ”Ne-au spus ca vom merge acasa cu cite un militian pentru ca vecinii vor sa ne omoare. Pe mine m-a dus capitanul Dulgheru. Usa era deschisa, am intrat. Mama spala rufe. S-a uitat la mine si a inceput sa strige la tata ca au intrat hotii. M-a recunoscut abia cind am vorbit. A facut o criza si a sarit sa-l bata pe capitan. «Ce i-ati facut copilului meu? L-ati distrus!», striga plingind”.

Procesul a avut loc in 3 decembrie, la Clubul uzinei. ”Sentinta se stia. Ne-a asezat exact cum am luat pedepsele. Cele mai grele in fata. In partea stinga erau secretarii de partid, iar in dreapta noi. Cei din stinga se ridicau pe rind si spuneau ca le e rusine de noi. Au cerut pedepse maxime si capitale. Procesul a fost transmis in direct la Cabinetul 1 si 2. Eu am luat 6 luni. Am fost insa deportat la Calimanesti”.

Primar in Calimanesti

”Pe buletin mi s-a pus o stampila: «Interzis in judetul Brasov». Acasa, nevasta mea a fost chemata la Elena Suster. I-a cerut sa divorteze sau sa vina la mine. Si-a venit. Acolo m-am inteles bine cu toti. M-au lasat chiar sa fug acasa. La Revolutie, locotenentul State a venit la mine si m-a avertizat sa ma ascund. Am stat in beciul unui prieten. Dupa ce-a cazut Ceausescu, m-au pus primar in oras. Eu am venit insa acasa”, isi termina povestea acelor ani Danut.

Piine uscata cu viermi

”Ne dadeau ciorba de arpacas cu gogonele, piine uscata cu viermi si griu fiert. Opt persoane aveam un minut sa ne spalam, sa ne facem nevoile si sa luam apa de baut intr-o punga. Restul zilei, nimic. Mereu – amenintarile ca ne impusca. Intr-o seara m-au dus intr-o incapere cu forma unei vane. In loc de tavan, o plasa de sirma. Eram sigur ca ma impusca. Cind am auzit clopotele de la biserica din apropiere, am ingenunchiat si am inceput sa ma rog”, retraieste, uitindu-se spre flacara luminarii, fostul detinut.

”Tata, ce inseamna detinut?” 

 Acum, dupa 15 ani, nimeni nu vrea razbunare: ”As dori doar ca cei care ne-au cerut condamnarea la moarte sau cei care ne-au torturat sa ne spuna de ce au facut-o. Eu am luptat pentru democratia pe care o vedeam in filme. Nu pentru ce vad acum. Ma simt un nimic in Romania de astazi. In vara acestui an am fost impreuna cu familia mea la hotelul Bran din Eforie Nord. A venit o cucoana care a inceput sa strige: «Detinutii sa treaca in stinga si sindicalistii in dreapta». Copilul meu m-a intrebat ce inseamna detinut si de ce trebuie sa ne asezam cu ei? N-am putut sa-i raspund”.

Ungaria le-a oferit cetatenia

In anul 1993, membrilor asociatiei 15 Noiembrie li s-a oferit de catre statul ungar cetatenie, casa si conditii bune de trai. ”Trebuia sa renuntam insa la cetatenia romana. Ni se oferea mai mult decit am fi dorit vreodata. Ne-am dus sa vedem care sint conditiile. Peste noapte am discutat intre noi, si-am inceput sa plingem. Am inteles ca sintem romani si ne-am intors acasa”, spune Iacob Danut.

 Sursa : Camelia Csiki

Monitorul de Braşov, 15 Noiembrie 2002

Mai am şi altele. Am scris câteva zeci de poveşti ale novembriştilor, una mai tristă decât cealaltă. Vă pot asigura că deşi a suferit şi el, Dănuţ Iacob a fost printre „fericiţi” , dacă se poate spune aşa.

Erou inmormintat pe datorie

Unul din eroii de la 15 Noiembrie 1987 a murit in saracie

”S-a trezit pe la 4 dimineata. Ii era foarte rau. Mi-a cerut sa-l dau cu otet pe la nas, pentru ca nu mai poate respira. A luat perna si a pus-o sub burta. O strins-o in brate cu putere. A stat gramada, asa o vreme. Nu putea sa respire, pentru ca il durea puternic cosul pieptului. I-am pus impreuna cu fiica mea doua perne sub cap, ca sa-i usuram respiratia. I-am spus sa-si indrepte corpul, crezind ca-i va fi mai bine. N-a putut. Un sfert de ora s-a chinuit pina a murit. Dupa ce a vomat citeva picaturi de singe si saliva si-a dat sufletul. S-a imbolnavit acolo, la Bucuresti, unde a fost anchetat dupa 15 Noiembrie 1987”, povesteste cu durere sotia indoliata a lui Costica Sbirn, unul dintre membrii Asociatiei 15 Noiembrie 1987, rapus la sfirsitul saptaminii, de o crunta boala de plamini.

Cetatean de Onoare al Brasovului cu diploma pentru curaj

Costica Sbirn a fost numit Cetatean de Onoare al Brasovului in 15 noiembrie 2002. Nu mai locuieste de multi ani in acest oras. Din cauza bolii a fost nevoit sa se mute la tara, in Sinesti, judetul Iasi . Luciana Sbirn spune ca sotul i-a cerut sa-l insoteasca la Brasov , in 15 noiembrie 2002, unde a retrait din plin fiecare moment de la comemorarea organizata la ITC. Si-a dorit din tot sufletul sa fie alaturi de colegii sai brasoveni, cu care a iesit in strada in urma cu 15 ani. Reprezentantii Guvernului, prin intermediul Prefecturii Brasov, i-au inminat tot atunci si o diploma ”pentru curajul dovedit in 1987”. Costica Sbirn nici macar nu banuia atunci ca va fi pentru ultima oara in Brasov , orasul in care s-a razvratit impotriva comunistilor.

”N-avem un ban in casa”

Simbata dimineata, in 18 ianuarie, s-a stins din viata sub ochii fiicei si a sotiei. Avea numai 45 de ani. Cele doua femei abia au reusit sa-l ingroape crestineste. S-au imprumutat de bani de la rude si prieteni. ”N-avem un ban in casa. Ne-a ajutat si fratele meu si sora lui. Insa tot am ramas cu datorii de citeva milioane de lei. 15 ani s-a chinuit cu boala asta de plamini. Asa mi l-au lasat acasa, dupa anchetele de la Bucuresti”, spune Luciana Elena Sbirn.

 ”Cred ca a fost iradiat”

 ”N-avea nimic de ascuns. Ne-a povestit cum l-au batut si l-au torturat. Imi povestea ca in celule erau un fel de plase de aerisire, ceea ce ma face sa cred ca a fost iradiat. Cind a venit de la Bucuresti respira greu. Avea miinile vinete pina deasupra coatelor de la loviturile primite. Picioarele ii erau umflate. Plecase de acasa cu pantofii noi. S-a intors cu incaltarile plesnite din cauza picioarelor umflate de la loviturile pe care le-a primit cu bastoanele in talpa”, isi aduce aminte sotia lui Costica.

I-a scos din minti pe anchetatori

Sbirn a fost arestat la 5 zile dupa evenimentele din 15 Noiembrie 1987. In cursul anchetelor n-a vrut sa recunoasca multe din cele ce i se imputau. Intr-o declaratie a sa, redata in volumul ”Dosar Brasov 15 Noiembrie 1987”, semnat de scriitorul Mihai Arsene, povesteste ca la Militia Brasov a primit 47 de lovituri cu bastonul de cauciuc la talpi. A lesinat. Dupa ce si-a revenit din lesin, a continuat sa taca. Asta i-a scos din minti pe anchetatori care l-au rupt in bataie. ”Generalul Mihalea m-a batut cu o bucata de lemn” Transferat impreuna cu colegii lui din Intreprinderea de Autocamioane in arestul Inspectoratului General de Militie, Costica Sbirn era supus unor anchete interminabile. ”Eram anchetat 18-20 de ore zilnic. Cea mai puternica bataie am luat-o in fata generalului Mihalea, de la trei persoane pe care nu as putea sa le descriu. Si inainte de a ma pune fata in fata cu Geneti Aurica, si dupa, generalul Mihalea personal m-a batut cu o bucata de lemn rotund, ca un picior de scaun, pe care-l avea pe birou. Apoi, a chemat un colonel caruia i-a ordonat: «Ia-l si du-l in Cristosu’ ma-sii, ca-l omor degeaba. Tot nu vrea sa recunoasca nimic din ce-a facut!». Colonelul avea o statura potrivita, mustata bogata, par saten spre roscat, inaltime 1.65-1.70 m, cu un defect la picior. M-a sfatuit sa declar ce-a spus Geneti. Ca altfel ma duce inapoi la sefu’ si ma sparge in batai, pina tot am sa spun ce vor ei” , incheie declaratia Costica Sbirn.

Condamnat la doi ani si sase luni in exil

Costica Sbirn a fost condamnat de autoritatile din regimul comunist la o pedeapsa de doi ani si sase luni la locul de munca. A fost exilat la Suceava. ”A lucrat acolo in constructii. In Brasov , noi stateam pe atunci intr-o garsoniera in Noua. Eram chemata la Maria Cebuc aproape zilnic. Imi cerea sa divortez de sotul meu, pentru ca, daca nu, voi fi data afara din garsoniera. «Ramii in casa doar daca-ti parasesti sotul», imi spunea. Eram hartuita de comunisti. Imi era greu pentru ca aveam copiii foarte mici, baiatul avea cinci ani, iar fetitele, una-patru, cealalta-un an. Am cedat si am renuntat la garsoniera. Am plecat in exil, dupa sotul meu. In Suceava, am stat pina in august 1988, intr-o camera dintr-un camin de nefamilisti. N-aveam voie sa venim in Brasov . Apoi, ni s-a dat un apartament cu 3 camere in Suceava. Ne-am chinuit mult, pentru ca pina in 1990 i-a oprit din salariu, banii pentru stricaciunile provocate la revolta din 1987”, povesteste sotia indoliata.

Bolnav de plamini

In 1990, la cererea asociatiei, familia Sbirn a revenit in Brasov . Exilul se terminase. ”Sotul meu era chinuit de boala de plamini. Am crezut ca o sa-i fie mai bine. Ne-am reluat locurile de munca. Am primit un apartament in Brasov , in Centrul Civic. Pina in august ’93, sotul meu a lucrat in turnatorie la Steagu’. N-a mai rezistat. Avea nevoie de aer curat. Era tot mai bolnav”. Au vindut apartamentul si s-au mutat la tara , la Sinesti, de unde este Luciana. Timp de un an, pina cind au reusit sa-si ridice o casa, toata familia a stat la socri. Dupa ce si-au construit un grajd, banii s-au terminat. Tot securistii o duc mai bine ”Pentru ca sotul meu era mai mult bolnav, n-a mai putut sa mai lucreze. N-am gasit loc de munca. Aici in Moldova gasesti greu. Sotul meu primea un ajutor de la asociatie de 900.000 de lei. Ne-a ajutat si fiul nostru cel mare, dar acum pleaca in armata. Fata cea mare s-a maritat. Fata cea mica, dupa ce a terminat clasa a VIII-a a ramas acasa. N-am mai avut bani s-o trimit la scoala”, se plinge Luciana. Ramasa vaduva timpuriu se simte infrinta. Crede ca toata lupta sotului ei a fost in zadar. Cei care l-au schinjuit rinjesc acum din fotolii de parlamentari sau se imbogatesc profitind de privilegii. Sotul ei a murit fara ca macar copiii lui s-o duca mai bine. Plina de datorii, Luciana isi doreste sa primeasca de undeva macar o pensie de urmas.

Camelia CSIKI

ianuarie 2003

Monitorul de Braşov

Published in: on Martie 17, 2008 at 7:39 pm  Comments (5)  

Ovidiu Iuliu Moldovan a fost înmormântat

Colega mea Diana Ţicleanu a fost acolo. Acesta este si mesajul ei.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=32745&c=61

„Aici găsiţi reportajul din ziua funeraliilor. Mi-a plâns sufletul că
n-am putut folosi secvenţe din filmele sale sau măcar scene în care
recită versuri de Eminescu. Nici vorbă să găseşti în arhivă vocea sa
rostind „Nu credeam să învăţ a muri vreodată”… Recunosc că am fost şi mai
frustrată când am văzut câte secvenţe a avut Pro TV-ul…

Diana Ţicleanu” 

Şi transmisia ei, în direct, de la ora 14.00.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=32745

Cu toţii ni-l amintim recitând ca nimeni altul versurile lui Eminescu.„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată” va avea pentru totdeauna în mintea noastră inflexiunile vocii sale.Ovidiu Iuliu Moldovan a fost condus astăzi pe ultimul drum de mii de oameni.Preşedintele Traian Băsescu a conferit post-mortem Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler maestrului Ovidiu Iuliu Moldovan, „în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră artistică, pusă în slujba scenei şi a filmului din ţara noastră”.
 
Published in: on Martie 15, 2008 at 5:53 pm  Comments (1)  

Băsescu e iar supărat pe presă

http://www.tvr.ro/articol.php?id=32714&c=47

http://www.tvr.ro/articol.php?id=32747&c=47

Am doar două comentarii aici.

1. Majorotatea presei îl pune într-o lumină pozitivă pe Băsescu, aşa că nu înţeleg ???

2. Una dintre promisiunile electorale ale lui Băsescu, înainte să fie ales preşedinte, era că presa va fi liberă cât va fi el preşedinte şi va fi lăsată să scrie ce vrea…V-aduceţi aminte?

Published in: on Martie 15, 2008 at 5:45 pm  Comments (1)  

Reactii la reabilitarea lotului Antonescu

Procesul reabilitării istorice a guvernatorului Transnistriei din timpul celui de-al II-lea război mondial naşte primele reacţii.
http://www.tvr.ro/articol.php?id=32713&c=128

Asociatia Supravieţuitorilor Holocaustului din România şi Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului sunt primele instituţii care au luat poziţii.

Cazul se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi se aşteaptă un verdict peste o săptămână.

Fiul lui Gheorghe Alexianu speră ca decizia finală să cureţe imaginea tatălui său şi implicit a fostului guvern Antonescu.

Published in: on Martie 15, 2008 at 4:35 pm  Lasă un comentariu