Votul de azi – asemănător cu cel dinaintea Primului Război Mondial

Istoricii susţin că votul uninominal nu este chiar o noutate pentru România. Începând din 1864 şi până la Primul Război Mondial, românii alegeau tot câte un candidat şi nu partide, doar că votul se numea cenzitar.Alegerile se faceau tot pe colegii, iar candidaţii îşi făceau campanie într-un mod asemănător cu cel de azi. Mergeau din casă în casă sau împărţeau pomeni electorale.

Există însă şi ceva diferenţe. Aveau drept să voteze doar cei care aveau un venit anual evaluabil în titluri de proprietate imobiliară sau plăteau impozit statului.

aici istorioara http://www.tvr.ro/articol.php?id=52379 cu secvenţe din ” O scrisoare pierdută”, a lui I. L. Caragiale:

Şi de remarcat şi „PROTESTUL ROŞU” al artiştilor care atrag atenţia asupra faptului că imobilele de patrimoniu din Bucureşti stau să cadă:

aici povestea pe scurt:

http://www.tvr.ro/articol.php?id=52385&c=99

Campaniile electorale în perioada interbelică

Campaniile electorale din perioada interbelică erau chiar mai animate decât cele de azi.

Asta dacă judecăm după scandalurile numeroase şi după faptul că la filialele partidelor istorice se lasă mai tot timpul cu bătaie. S-a înregistrat chiar şi o crimă, în urma unei dispute între doi politicieni.

Sloganurile electorale de astăzi par însă a nu fi cu nimic diferite faţă de cele de-atunci.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=52266&c=4871

şi comporaţia cu 2008, unde se observă o „evoluţie” a politicienilor noştri : doi politicieni s-au bătut cu apă în direct

Invitaţi la o emisiune electorală, senatorul PC Marius Marinescu şi deputata PD-L Anca Constantinescu s-au stropit cu apă în urma unei discuţii aprinse în care jignirile de genul „faţă de bideu”şi limbajul vulgar nu au lipsit.

Distraţi-vă aici : http://www.tvr.ro/articol.php?id=52231&c=47

Maia Morgenstern şi Amalia Ciolan vă cer ajutorul

Actriţele Maia Morgenstern şi Amalia Ciolan împreună cu o grupă de studenţi de la actorie vă cer ajutorul pentru salvarea unei tinere de 21 de ani.

Cristina Pleşa luptă împotriva unui cancer limfatic, pe care-l duce pe picioare. Boala ei a fost diagnosticată târziu şi se află într-o stare destul de avansată – stadiul IV.

Daţi click pe linku-ul acesta pentru a afla povestea Cristinei:

http://www.tvr.ro/articol.php?id=52195&c=133

Tânăra are nevoie de un transplant de celule stem, dar nu are banii necesari efectuării acestei intervenţii chirurgicale.

Îi cere preşedintelui dreptul de a muri

Vă postez acest reportaj, pentru că vrea să ştiu ce părere aveţi voi despre eutanasie şi mai ales despre acest caz.

Reportajul este filmat la Constanţa, de colega mea Feri Predescu. La Bucureşti, l-am „împachetat” şi montat, în plus am cerut părerea medicilor şi Bisericii…

Voi ce credeţi?

Un tânăr de 29 ani, bolnav de ciroză hepatică în faza terminală, le cere preşedintelui Traian Băsescu şi autorităţilor să fie eutanasiat.Pacientul este chinuit de boală de mai bine de 10 ani, iar acum este imobilizat la pat şi aşteaptă, ca şi alţi români înscrişi pe listă, să primească un nou ficat.

Chiar dacă l-ar primi, tânărul are însă şanse mici să supravieţuiască unui eventualul transplant, din cauza complicaţiilor multiple ale bolii şi pentru că sângele său are capacitate de coagulare foarte scăzută.

Vă prezentăm declaraţiile şocante ale tânărului.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=51948&c=133

Preşedintele a răspuns, însă după difuzarea reportajului de la ora 19.00. Poate aţi văzut deja pe la ştiri. Traian Băsescu a spus că îi este milă de acest tânăr, dar că nici măcar preşedintele nu poate trece peste lege, iar eutansierea este pedepsită în România.

 Aşa că… Dumnezeu cu mila!

A transformat o dramă într-o viaţă fericită

Un cumplit accident de tren a lăsat-o fără picioare. Corina s-a bucurat însă că Dumnezeu i-a lăsat viaţa şi a hotărât că va profita din plin de ea.

Tânăra din Buftea a luat-o de la capăt, prima dată târându-se în genunchi. Astăzi merge pe bicicletă, schiază, urcă pe munţi şi se caţără în copaci.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=51773&c=131

Nu îi este teamă de riscuri şi vrea să testeze tot ceea ce nu a făcut înainte de accident.

A învins de două ori cancerul şi i-a învăţat şi pe alţii să devină învingători

A vrut să demonstreze că este mai tare decât moartea. Şi nu o dată, ci de două ori. A învins două cancere, după ce unul l-a lăsat fără un picior.

Proteza pe care o poartă Paul Ciobănel i-a adus funcţia de director la fabrica unde se confecţionau aceste aparate.

Când al doilea cancer l-a repus la pat, „meşterul de suflete” a deschis prima şcoală postliceeală de tehnicieni-ostroprotezişti din Europa de Est.

aici reportajul :

http://www.tvr.ro/articol.php?id=51674&c=131

Paul Ciobanel are 70 de ani. Poartă o proteza de mai bine de 30 de ani şi de şase ani se deplasează cu ajutorul cârjelor.

 

 

 

 

 

 

Cea mai bună în ciuda tuturor piedicilor

 

Avea 11 ani când a rămas fără auz. Niciun medic nu a reuşit să afle care este motivul pentru care nu mai aude. Nu şi-a mai revenit, dar în ciuda acestui fapt, tânara din Bucureşti a refuzat să învete limbajul gestico-mimal. Este o altă poveste din campania TVR „împotriva tuturor piedicilor”.

Aici, pe larg, povestea Taniei:

http://www.tvr.ro/articol.php?id=51586&c=131

Tania a preferat să se înteleagă cu oamenii citindu-le vorbele de pe buze, să meargă la o şcoală normală, ba chiar să urmeze o facultate şi să lucreze.

Azi este numărul unu atat la facultate, cât şi la serviciu.

Premiant împotriva tuturor piedicilor

Există oameni pentru care nicio barieră nu reprezintă un adevărat obstacol. Este şi cazul unui tânăr nevăzător din Constanţa.

Datorită talentului său în matematică şi informatică, Radu a fost premiat de mai multe ori în timpul facultăţii.

aici reportajul :

http://www.tvr.ro/articol.php?id=51465&c=131

Americanii i-au oferit premiul „împotriva tuturor piedicilor”, distincţie pe care a mai primit-o şi o facultate din Irak, care a dat o generaţie de absolventi foarte bună, în ciuda războiului.

Împotriva tuturor piedicilor

am modificat puţin titlul, mi s-a părut că suna mai bine aşa…

Există oameni care nu văd, nu aud sau au o altă problemă fizică. Nenorocirile prin care au trecut i-au făcut însă mai sensibili şi mai puternici. Au de-a face zilnic cu mentalităţile şi răutăţile celor care cred că sunt mai buni decât ei.Jurnalul TVR vă prezintă săptămîna aceasta câteva dintre poveştiile acestor oameni care şi-au depăşit limitele.

Petra este olimpică internaţională la engleză, printre cei mai buni elevi ai şcolii sale.

Click pentru reportaj: http://www.tvr.ro/articol.php?id=51360&c=131

Nu există nicio disciplină la şcoală care să nu-i placă. Este unul dintre cei mai frumoşi oameni care demonstrează că este şi cel mai bun, în ciuda faptului că viaţa nu a fost prea blândă cu ea.

„ÎMPOTRIVA TUTUROR BARIERELOR „

Este un premiu pe care l-a luat unul dintre personajele campaniei pe care o pregătesc pentru săptămâna viitoare.  Dar eu l-aş oferi fiecăruia dintre cei pe care i-am cunoscut în ultimele două săptămâni şi a căror poveste o veţi afla în reportajele care încep de luni, în cadrul Jurnalului TVR 1, de la ora 19.00. Fiecare dintre ei este un exemplu de forţă de viaţă, sunt toţi excepţionali deşi fiecăruia îi lipseşte câte ceva. Mica lor lipsă au compensat-o cu sufletele lor pure şi pline de dragoste, cu onestitate, şi cu o forţă şi o tărie de viaţă greu de crezut… În fiecare zi,vom cunoaşte câte unul…Credeţi-mă sunt cei mai „adevăraţi” şi mai buni oameni pe care i-am cunoscut, iar printre ei sunt şi unii dintre cei mai inteligenţi…

Luni o să ne întâlnim cu Petra, povestea ei, deşi grozavă, nu este cea mai frumoasă şi nici cea mai senzaţională dintre poveştile pe care vi le voi împărtăşi, dar este cea mai sensibilă…Pentru delicateţea acestei copile şi pentru faptul că este cea mai tânără dintre personajele mele, am decis să încep campania „Împotriva tuturor bariereloor” cu ea.

Pentru sâmbătă, când nu voi fi aici… aş vrea să le urez novembriştilor „La mulţi ani!!”, dar mai ales multă sănătate…Vorbesc despre Florin Postolachi şi ceilalţi „băieţi” de la Asociaţia „15 Noiembrie 1987″… ( despre cum îmi amintesc ziua de 15 Noiembrie 1987 citiţi în postarea mea de anul trecut, din 15 Noiembrie, evident. 🙂 )

Îmi pare rău că iniţiativa legislativă a soţului meu de a-i ajuta nu s-a putut finaliza cu bine până acum.  Tot sper însă că vor fi ajutaţi…

Aici reportajul Alinei Grigore care vorbeşte despre protestul Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului faţă de recenta decizie a Parlamentului prin care drepturile obţinute de membrii Asociaţiei „15 noiembrie 1987” au fost anulate.

Luptătorii anticomunişti au primit, anul acesta, prin ordonanţă de Guvern, compensaţii, printre care şi o pensie viageră de 1700 de lei pe lună. Şi tot la 21 de ani de la revolta novembriştilor braşoveni, Parlamentul a respins legea.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=49214&c=65

Preşedinţia cere acum legislativului reexaminarea actului, precum şi încadrarea membrilor asociaţiei ca „foşti deţinuţi politic”, nu ca revoluţionari.