PAŞTE FERICIT !

Documentare TVR

Astă seară, ora 20.45, pe TVR 1, „Fă-l să dispară”, realizator Lucia Hossu Longin. Nu-l pierdeţi.

Ora 1.00, „Din culisele unui summit”, TVR 1. E reluarea. Revin, când am timp… 🙂

Reluare documentar

 

Pentru cine nu a văzut documentarul meu, îl poate vedea în reluare în 24 aprilie, la ora 1.00, sau mai simplu intră pe site www.tvr.ro şi caută la emisiuni înregistrate. Îl găsiţi după titlul „Din culisele unui Summit”.

Aş vrea să vă mai povestesc câte ceva, dar nu prea mai am putere. Mă întorc la treabă…azi lucrez până la 22.00. Aş fi vrut să dorm, ca sunt tare, tare obosită.

 

 

În culisele unui Summit

…Ştiu că au trecut două săptămâni de când s-a terminat Summitul. Dacă aţi avut impresia că aţi văzut sau aţi auzit tot ce s-a întâmplat în culisele lui, o să vedeţi că nu este chiar aşa.

Luni seara, 21 aprilie, la ora 21.15, timp de 45 de minute, o să vă reintroduc în culisele Summitului NATO, văzut şi trăit de miile de oameni care s-au aflat în spatele organizării evenimentului. Cei care au supravegheat şi au făcut tot posibilul ca totul să iasă cât se poate de bine în Românica noastră.

Există câteva exclusivităţi ale TVR, câteva locuri în care am pătruns doar eu şi echipa mea de filmare.  Noi am filmat timp de o lună, aproape zi de zi. Am văzut lucruri care m-au impresionat într-un fel sau altul şi m-au făcut să înţeleg altfel lucrurile. Despre altele aţi mai auzit, dar în treacăt, sau într-o ştire scurtă de un minut la televizor. Documentarul are 45 de minute, cred eu destul de dinamice, şi nu are pic de ficţiune. Este filmul acelor zile din care veţi înţelege toată agitaţia din culise. Nu este un film de analiză. Aşadar, nu voi judeca dacă ceea ce au făcut este bine sau rău.  Filmul va avea  şi o parte de can-can, dar soft, de bun gust, sper eu.

Acest mesaj este pentru miile de oameni pe care i-am fimat şi care vor apărea, unii poate chiar într-un singur cadru de câteva secunde,  alţii mai mult, dar tuturora vreau să le mulţumesc. Am fost surprinsă că mulţi dintre ei m-au ajutat şi m-au suportat, deşi aveau o mie de alte lucruri pe cap.

Şi pentru că ştiu că aşteaptă acest filmuleţ, vreau să-i anunţ că se va difuza luni. Dacă nu au descoperit încă promo-ul de pe TVR 1.

Majoritatea filmărilor s-au realizat înainte de Summit sau chiar în aceea perioadă. Aşadar de aceea nu am vorbit deloc despre acest proiect pe blog, pentru că multe lucruri erau exclusive şi aş fi dorit să rămână aşa. În plus, aflasem şi lucruri care nu puteau fi spune atunci, însă după Summit nu mai este nicio problemă. E adevărat câteva lucruri nu mai sunt exclusivităţi, însă am ţinut să le cuprind în documentar. Am renunţat la multe lucruri bune din ce am filmat ( peste 10 ore de filmare brut casete. Doar vizionarea mi-a luat o săptămână ) şi pentru că fuseseră deja prezentate în aceea perioadă, colegii le-au aflat şi le-au difuzat.

 În probleme militare şi cele care ţin de securitate m-a consiliat, în special, colega mea, Alina Grigore. 🙂

Ea cunoaşte foarte bine aceste domenii. A fost un proiect greu şi pentru că am realizat totul singură de la trimisul fax-urilor cu acreditările în diverse locuri până la mail-urile cu solicitările exacte a ceea ce mi-aş dori să filmez, până la ideea filmărilor, editare şi, în mare parte, montaj.

Pentru montaj, critici la adresa mea şi a colegului meu operator, dar şi idei constructive se mai fac „vinovaţi” şi Cătălin Antohi şi Ioana Cristea, editori de montaj. În grupul lor m-am „mutat” de aproape două săptămâni şi ies cu greu.

Ei m-au ajutat şi continuă să mă ajute cel mai mult. Nu am cuvinte să le mulţumesc…

 

PROGRAM TVR 1

LUNI  21  APRILIE,  2008

––––

19,00	Jurnalul TVR   *Sport  *Meteo	55’/75’
20,15	Faţă în faţă. Moderator Monica Ghiurco Producător tv. Ioana Mureşan Transmisiune directă	52’/60’
21,15	Din culisele unui Summit Realizator Camelia Csiki Producător tv. Claudiu Lucaci	45’
22,00	Reflector Producător tv. Paul Şoloc	20’/25’

Atacul de la Berna

Joi seara, la ora 20.45, la TVR 1, se va difuza cel de-al doilea film din seria „Reconstituiri”, realizat de Lucia Hossu Longin, în regia lui Dan Necşulea.  Este reconstituirea „Atacului de la Berna”, una din poveştiile pe care Securitatea şi STASI au ţinut-o bine ascunsă până după 90.

După atac, Beldeanu a fost judecat în Occident, unde câştigase simpatia tuturor. Presa occidentală a spus despre atacul românilor că a fost un gest de curaj şi o manifestare a libertăţii. Judecătorii străini l-au condamnat, în 1956, la numai patru ani detenţie şi după trei ani l-au eliberat, pentru bună purtare.

 Securitatea română l-a urmărit şi după eliberare, deşi Beldeanu rămăsese în Occident, şi i-a întins o cursă. Şeful Atacului de la  Berna, tânăr şi încrezător, a muşcat uşor momeala şi a fost răpit din Berlin,  adus în România şi executat la Jilava. Operaţiunea a fost dusă la bun sfârşit cu ajutorul STASI.

Românii aflaseră, la vremea respectivă, doar că un român a fost arestat la Berlin, în sectorul democrat al oraşului. S-a scris şi o ştire în ziarul vremii, „Scânteia”, că „un legionar notoriu care acum trei ani a organizat şi condus atacul terorist săvârşit împotriva legaţiei Republicii Populare Române din Berna a fost arestat”.

În realitate, Oliviu Beldeanu era un luptător anticomunist, nu avea nicio legătură cu legionarii. El a plănuit atacul împreună cu alţi patru români pentru că erau convişi că Legaţia  este una din casele de spionaj pentru Moscova. Securitatea a reuşit însă să se răzbune.
Investigaţia în Arhivele STASI îi aparţine lui Stejărel Olaru, cel care a şi scris o carte despre atacul de la Berna, publicată în urmă cu cinci ani.

Filmul aduce noi mărturii, de data aceasta pe viu a doi dintre cei cinci atacatori ai Legatiei din Berna. Stejărel şi Lucia Hossu Longin l-au adus din Spania, pe unul dintre ei. Deşi are 90 de ani, omul a venit la Berna şi a povestit amănunţit adevărul lui despre Atacul de la Berna.

Fiind foarte apropiată de întreaga echipă care a realizat filmul, am participat la filmările de la Jilava. S-au realizat în această iarnă, pe un ger cumplit. S-a intrat cu greu în fosta închisoare comunistă, în mare parte inundată. Păcat că nimănui nu-i pasă şi încă nu e de acord să conserve închisoarea, să fie trasformată în muzeu. Actorul care l-a interpretat pe Beldeanu, machiat să pare vânăt în urma torturilor, devenise vânăt din cauza frigului. M-a impresionat că întreaga echipă şi-a riscat viaţa, la propriu, trecând firele electrice prin bălţile din curtea închisorii, pentru a putea reface atmosfera anilor 60…

Veţi descoperiţi în film şi alte surprize, dar şi că ziariştii care i-au acuzat, în presa comunistă, la vremea respectivă, pe cei cinci tineri care au atacat Legaţia din Berna, au devenit după 90 printre cei mai respectabili jurnalişti-analişti.

 

Perlele jurnaliştilor

• În ziarele braşovene se strecoară zilnic greşeli şi gafe, unele haioase, altele ruşinoase Orice redactor, după ce a terminat de scris un articol, reciteşte şi revizuieşte ceea ce a debitat. Apoi, textul e văzut şi supervizat de un editor, jurnalist cu mai multă experienţă. Publicitate Mai departe, articolul ajunge la tehnoredactori care mai corectează şi ei, din mers, greşelile evidente. Dar OK-ul final e dat de corector, cel care are grijă să nu fie nicio literă lipsă, nicio inadvertenţă în exprimare şi conţinut. Iată, deci, că ceea ce apare în paginile ziarelor este un produs la finalizarea căruia cooperează mai multe persoane. Ar trebui să fie perfect, şi totuşi, se mai tipăresc şi greşeli. Gafe de care nu ştii dacă să te indignezi sau să rîzi cu lacrimi. Presa braşoveană nu face excepţie. Iată cîteva perle jurnalistice culese din Transilvania Expres, Bună Ziua Braşov, Gazeta de Transilvania şi, evident, Monitorul Expres. „Zaruri care au determinat data masacrului“ A greşi e omeneşte. Greşesc şi politicienii, şi medicii, şi jurnaliştii, inclusiv cei de la ziarele braşovene. Unii mai puţin, alţii cu o frecvenţă îngrijorătoare pentru o profesie care presupune întîi de toate cunoştinţe temeinice de gramatică, fluenţă în gîndire şi abilitatea de a expune coerent conţinutul unei idei. Iar atunci cînd astfel de calităţi sînt în suferinţă, apar şi perlele. Combinaţii de cuvinte de tot rîsul. Ziarele ultimelor zile sînt pline de astfel de stîngăcii şi gafe. Să le răsfoim şi să ne amuzăm împreună. Din Transilvania Expres aflăm despre sărbătoarea evreiască Purim că se numeşte aşa din cauza unor zaruri năstruşnice care „au determinat data masacrului pregătit de Haman evreilor din Imperiul Persan, care, în final, au fost salvaţi prin intervenţia miraculoasa a lui Mordehai şi a Esterei, cu 2.300 de ani în urmă“. Aţi înţeles cum e cu zarurile? Nu-i nimic, e normal, nu sînteţi singurii. Numai lapte şi gafe Tot în TEX găsim un minunat articol despre „o expoziţie a tezaurului folcloric colectat pe tot parcursul său“. La o altă expoziţie, de fotografie, „dincolo de acest aspect, realizatorii au reuşit să imortalizeze aspecte legate de viaţa la ţară şi frumuseţea locurilor pure“. Un subiect mai dramatic, preţul ridicat al laptelui praf, e şi el un prilej de exprimări ciudate şi dezacorduri pentru colegii de la TEX: „pentru că nu pot să-şi hrănească altfel micuţii, deşi ar vrea să-l alăpteze la sîn“. Pomenind un caz special, jurnalistul arată că o mamă „a mai avut de înfruntat şi «furia laptelui», fiind nevoită să dea 70 de lei pe două pastile care să-i oprească lactaţia, ce s-au dovedit şi ineficiente“. Aşadar, o femeie cu lactaţie în exces se plînge de preţul ridicat şi ineficienţa medicamentelor care i-ar putea reduce cantitatea de lapte. De ce? Ca să se poată plînge de cît de scump e laptele praf. Mai limpede pare următoarea exprimare: „atunci cînd îi arde mai tare, adică au o suferinţă acută, pentru care reţeta este valabilă 24 de ore“. „A cumpărat un corp din Liceul Forestier“ Gazeta de Transilvania notează că „În ceea ce priveşte înnoptările, Braşovul a stat chiar mai bine“. Citînd un arhitect, aflăm cum se apreciază mărimea unei suprafeţe: „Acum nu vă daţi seama pentru că nu prea circulă lumea prin piaţă“. Deci numai cînd e aglomerat putem observa mai bine dimensiunile unui spaţiu. Se pare că GT are mari necazuri în materie de măsurători: „Suprafeţele de teren sînt, respectiv, de…“. Mai aflăm şi despre un trafic de organe: „Primarul a anunţat intenţia autorităţilor locale de a cumpăra un corp din Liceul Forestier“. Iată o frază din TEX care trebuie citită cu atenţie: „Iarna destul de scurtă şi puţin friguroasă, dar şi încălzirea globală tot mai accentuată a generat un fenomen interesant: păsările călătoare în locurile de cuibărit s-au întors cu cîteva săptămîni bune mai devreme.“ Mai departe, se arată cu precizie ştiinţifică: „ciuful de pădure, o pasăre din familia cucuvelei, susţin ornitologii, avea pui“. „Sub strictă supraveghere de specialitate“ Bună Ziua Braşov arată că, în anii ’70, mulţi oameni veniţi din alte judeţe rămîneau la noi „pentru a se angaja în marile societăţi“. Ar fi trebuit să rămînă şomeri, la vremea aceea nu existau societăţi, doar întreprinderi. „Nu mai punem aici şi scăderea demografică datorată mortalităţii mari în raport cu numărul naşterilor, a cărei cauză a fost tot situaţia economică a oraşului“, se anunţă în acelaşi cotidian. Deci, de-aia sîntem tot mai puţini, fiindcă oraşul o duce prost. „Doar la 12 băieţi putînd să li se asigure un loc într-o cameră“. Vai, sărmanii, înghesuială mare! Oare de ce şi-ar mai dori cei rămaşi pe dinafară să obţină un astfel de loc? Tot în BZB: „Copila este ţinută sub strictă supraveghere de specialitate“. Să ne întoarcem la TEX care titrează pe prima pagină: „Se pare că, iată, PSD are o problemă în plus faţă de cele care pe care le exhiba de dinainte de-a fi pierdut alegerile“. O exprimare logică, demnă de un editorial. „Abandonat, fără a se mai încerca continuarea“ Şi cu regulile gramaticii e greu. Fără a mai comenta poziţia virgulei care, de multe ori, stă unde-o fi, să amintim că, într-un limbaj îngrijit, cacofoniile nu sînt admise: „dispuse pe o tijă metalică care se fixează în pămînt“ (TEX), „nu are încă candidaţii“ (titlu din BZB). Dar nici alăturarea nefericită a unor cuvinte prin a căror ligamentare s-ar putea obţine cuvinte obscene. Exemplu: „Tipul acesteia“ (TEX). Unde, dacă sînteţi în căutarea unui loc de muncă peste hotare, veţi afla cu bucurie că există nişte job-uri prin UE în care „cunoaşterea limbii române este considerată un avantaj“. Dacă nu ştiaţi, „head-hunting-ul este raiul oricărei persoane ambiţioase aflate în sfera muncii“. „Am ales să informăm mai multe şcoli generale decît licee sau colegii, fiindcă ponderea celor implicaţi în această boală este mai mare“. Greu, greu cu logica. Greu cu găsirea cuvintelor potrivite. Dar şi a literelor corecte: „muzica, dansul şi pantonima“. „Lucrările obiectivul în cauză au fost demarate înainte de 1989, fiind ulterior abandonate fără nici o justificare şi fără a se mai încerca continuarea proiectului“. E chiar imposibil să abandonezi un proiect încercînd să-l continui. Şi se numeşte pleonasm. „Le admirăm văzîndu-le“ Alte exprimări suferind de un handicap sau altul din TEX: „Meniu foarte diversificat“, „Se caută foarte mult, mai ales de către doamne, salatele“, „Tablourile sale, realizate din flori uscate, sînt ca o gură de aer proaspăt“, „factorii nocivi (a se citi poluare, elemente chimice)“, „Le admirăm văzîndu-le“, „intoxicări grosolane“, „este foarte fals“, „130 de premii, fiecare dintre ele fiind o mare mulţumire şi satisfacţie“, „psiholog clinician autonom“. Mai găsim şi o traducere dubioasă „(joc de cuvinte: sole – calcan, soul – suflet, n.r.)“ în care sole (talpă) ajunge sinonim cu soul (suflet). Dar ce ziceţi de titlul: „Sacoşe potrivite pentru o partidă de shopping în piaţa de legume!“?. Articolul ne oferă informaţii preţioase: „În afară de portofelul cu bani nu trebuie să uităm nici de sacoşele care ne vor ajuta să aducem cumpărăturile în siguranţă acasă“. Care e de fapt concluzia articolului? Dacă vreţi să mîncaţi sănătos, plimbaţi-vă! „O dietă vegetariană este tot ceea ce ne trebuie acum, de aceea o plimbare printre tarabe este mai mult decît indicată“. Vulpile, mai şirete ca jurnaliştii În TEX găsim: „boala poate să evolueze şi să recidiveze“, „asistenţă integrată în adicţii“, iar într-un salon de manichiură, „încercaţi să aflaţi dacă există instrumente nesterilizate“. Iată şi un titlu cu suspans: „Uveitele, inflamaţii de la nivelul ochiului, ce pot avea cauze nebănuite“. „Afecţiunile respiratorii specifice sezonului rece continuă să dea bătăi de cap braşovenilor, deşi nu a mai fost înregistrat nici un caz de gripă, nici măcar diagnosticat clinic“. Pînă la urmă, cum rămîne, doctore? „Cei mai mulţi pacienţi cu IACRS s-au recrutat din rîndul copiilor“, se spune în alt articol. Oare autorităţile ştiu că în Braşov copiii sînt recrutaţi şi infectaţi cu virusuri? Ştirea cu vulpea turbată de zilele trecute a fost tratată în fel şi chip prin cotidianele braşovene. Din TEX aflăm despre turbare că „perioada de incubaţie la om este mai variabilă decît în orice altă infecţie acută“. Copiii care s-au jucat cu vulpea „au fost internaţi o zi, fiindu-le administrat serul antirabic, semn că au răniri pe corp“. Totuşi, „copiii nu au fost muşcaţi şi nici zgîriaţi de vulpe“. Dar în BZB, aflăm că „a fost constituită carantina“. Iar autorităţile „au luat toate măsurile necesare pentru eradicarea bolii“. Ce autorităţi demne de Nobel! Eradichează bolile ca pe focare. Concluzia: „populaţia trebuie să se ferească de turbare“. Totul într-un articol intitulat „Braşovenii sînt în pericol de a se îmbolnăvi de rabie“. Doamne fereşte! Nu o luaţi chiar de bună! Agresori cu „ghiare“ Şi lumea palpitantă a accidentelor şi crimelor e bogată în stîngăcii. Un elev a fost bătut în curtea liceului „cunoscut sub numele de Hidromecanica“, precizează GT, acelaşi ziar care scrie că „După ce a scăpat din ghiarele agresorilor, Daniel s-a dus la spital“. Victima a făcut ce trebuia, dar jurnalistul n-a făcut bine scriind ghiare în loc de gheare. Din TEX aflăm că elevul s-a certat cu o colegă, dar „diferendul dintre cei doi nu a fost tranşat de niciuna din părţi“. Tot aici, găsim ştiri cu accidente de circulaţie: „În urma impactului, şoferul autoturismului a decedat instantaneu“. Poliţiştii au făcut investigaţii şi au găsit explicaţii, aceleaşi de cînd e lumea: „Ca de obicei s-a stabilit că…“. Ambulanţa a sosit în timp determinat cu o precizie de netăgăduit: „cîteva zeci de secunde“. Alteori, oamenii legii se luptă cu nişte deducţii imposibile: „În primele ore de după anunţarea incidentului s-a vehiculat că ar fi fost înjunghiat de un alt om al străzii, ipoteză ce a fost infirmată la examinarea sumară a cadavrului“. Aşa e, oamenii străzii au stilul lor. „Avansaţi în gradul profesional superior“ Cu ocazia Zilei Poliţiei, în toate ziarele, poliţiştii au fost „avansaţi în gradul profesional superior“, după cum e citat comisarul-şef Liviu Naghi. TEX a încercat să evite pleonasmul, înlocuindu-l cu altul: „au fost avansaţi, la termen, în gradul profesional următor“. Unii jurnalişti „încearcă să ţină «trează» atenţia opiniei publice pe desfăşurarea evenimentelor“, crede jurnalistul de la TEX, dîndu-ne vestea că a început răsfoitul filelor unui dosar, prin titlul „Se reiau căutările în dosarul dispariţiei Elodiei Ghinescu“. Din fraza următoare înţelege cineva ceva: „Dacă la Colegiul Naţional «Andrei Şaguna» nu se va trece la restituirea imobilului, în cazul unui corp de clădire a Grupului Scolar Silvic «Nicolae Rucăreanu» Biserica Evanghelică a fost repusă în posesie»? Metafore în sîrmă ghimpată „Ghimpele“ înţeapă rău, dar se înţeapă şi singur. Iată cîteva exemple din creaţia literară a jurnaliştilor de la acest săptămînal: „Există persoane care, chiar şi după o viaţă întreagă, nu au decît o constantă: teama de a nu fi agonisit, de a nu fi stors totul de la alţii, pînă la secătuire“, „Or, superioritatea Omului constă în pacea sa. Omul este o fiinţă care îşi poartă frumuseţile cu mari eforturi şi greutăţi“. Sau „speranţa şi bucuria de a trăi depăşesc speranţa de vindecare a unei boli“. „Dacă toate centrele de sănătate ar pune pacientul în prim-plan, îngrijirea paliativă ar dispărea ca specialitate şi ca necesitate“. Serios? Doar de atît e nevoie ca să dispară cancerul de pe suprafaţa pămîntului? „Cu maşina, proprietate – intelectuală, spirituală şi feminină – a unui prieten“. Of, cîtă literatură, cît suflu metaforic! Dar nimic nu se compară cu finalul: „Mă uitam fascinată… pînă cînd căzuse piticul din groapă-n groapă!“ Mea culpa Nu merită iertat nici Monitorul Expres, să aruncăm o privire şi pe ceea ce scriem noi. Mărturisesc că sînt dezamăgită, n-am găsit gafe savuroase. Dar vă invităm pe dumneavoastră, cititori şi colegi de breaslă, să căutaţi mai bine. Iată cîteva din perlele noastre: „o variantă de soluţie“, „el este nominalizarea PSD“, „se va monta tîmplărie şi termopan“, „turiştii ajung la obiective în plimbare, făcînd o plimbare pe jos“, în piaţă „vor putea organiza inclusiv concerte în aer liber, eventual de muzică de cameră“, „să producă măcar o pojghiţă centimetri de gheaţă“, „pentru că a fi bifată realizarea“. Am mai aflat că locuinţele braşovenilor sînt mobile din citatul „crearea de locuri de parcare pentru locuinţele ce urmează a fi construite“. Putem data cu maximă precizie momentul în care podul de la Zizin a devenit periculos: „imediat ce firma angajată să reabiliteze carosabilul de pe pod a descoperit că pentru construirea pasajului nu s-a folosit fier-beton“. Şi tot ca să nu se supere colegii de la celelalte ziare, am să închei aşa: Acest articol este scris astfel încît şi ca să consemneze un semnal de alarmă asupra neatenţiei unor ziarişti de la mijloace mass-media care procedează la greşeli nu numai în articole, precum şi în titluri ca de amatori. Bijuterii lingvistice – Situaţia stă total diferit (BZB) – Cel mai mare complex sportiv pentru săriturile cu schiurile din ţară (TEX) – Parcurile Tractorul şi Trandafirilor, ambele din cartierul Răcădău (TEX) – Mai rău este că sînt localităţi întregi din judeţ în care singura farmacie nu mai are plafon (TEX) – Chemarea cu surla se mai face astăzi la Buna Vestire, avînd caracter de bunăvestire a anului (TEX) – Saloanele dezafectate cu renovarea afectează actul medical (MEX) – Dacă nu mai dovediţi cu scrisul şi evidenţele de această factură (TEX) – Imediat după, a urmat (BZB) – Mai ales că aveau la cunoştintă de cazul de la Stupini (TEX) – Şi-au denumit bebeluşele cu numele Denisa (BZB) – Vă perfecţionaţi cunoştinţele de limbă (TEX) – Cu scopul de a permite angajaţilor Companiei Apa pentru a-şi înlocui conductele (TEX) – În campania candidatului pentru postul de primar al PNG (TEX) – Recondiţionate în condiţii proprii (MIX) – O întîmplare care a arătat cît de puţin erau la acel moment autorităţile (TEX) – Figurinele sub formă de copaci (TEX) – O replică dulce a celebrei „Măiastra“, sculptată de Coşbuc (BZB – 2007) – Frumoasele poveşti pot fi citite copiilor din Anglia, Spania, Franţa, Germania, Ungaria, Covasna şi Harghita (BZB) – A fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Braşov, mai ales că se afla şi în stare de şoc (BZB) – Va fi inaugurat un tren de epocă din anii 1900 (MIX) – Cîine personal (MIX) Ciolofane şi drapeluri la MIX • Nu greşesc doar jurnaliştii din presa scrisă, ci şi cei de la televiziune. Cum doar MIX-ul are site, să vedem ce minunate ştiri au postat. „Cu ajutorul CJ, Braşovul va avea Catedrală Ortodoxă. «Din cîte ştiu, Patriarhia Română deţine cîteva terenuri în judeţul Braşov, poate deţine şi în municipiu», a spus Căncescu“. Poate deţine, poate nu deţine. O promisiune bazată pe premise certe. „Din acest motiv se explică cozile imense“ nu sună tocmai ortodox. „Drogurile nu vor mai fi un mister pentru braşoveni!“. Vai! Nu luaţi acest titlu ca pe un îndemn! Un reportaj despre gunoaie e presărat la rîndul lui cu deşeuri ale limbii române: „ciolofane“, „drapelurile“. „Spune că o cantitate de 36 de metri ster au fost plătite din bugetul centralei, care a ajuns în curtea unui angajat de la CET“. Sterul este unitate de măsură pentru volum, subiectul ar fi normal să se acorde cu predicatul în număr şi gen, iar CET-ul nu putea să ajungă în curtea cuiva decît dacă era o construcţie pe roţi. „În antiteză, un braşovean, a dat din bugetul familial sau s-a împrumutat de la bancă să îşi achite întreţinerea de 1.200 de lei, sau chiar pe cea de peste 3 mii de lei“. Să înţeleagă cine poate. Iar cine e branşat la CET să spună dacă ajunge la 1.200 de lei încălzire pe lună. Dacă nu e aşa decît în cazuri izolate, atunci de ce sumele medii sînt comparate cu cele extreme? Fiindcă şi caprele se adună cu oile şi măgarii. de: Camelia Onciu MONITORUL EXPRES

 

 

 

 

Nimic interesant

 

Căldură mare…Mi-am adus rolele cu mine de când m-am mutat în Bucureşti şi îmi tot propun să îmi întreţin condiţia fizică, dând măcar o tură cu ele, seara. …Sunt ceva ani de când m-am mutat şi tot nu am reuşit să le folosesc nici măcar o singură dată…Aş fi ieşit azi, dar încă mai am de scris. Ieri am scris 10 ore aproape fără întrerupere şi tot nu am terminat…

Nu mă atrage nimic din acest început de campanie electorală. Aceiaşi oameni, aceleaşi jocuri…

Un coleg din TVR mi-a mărturisit, în timp ce stăteam la coadă la cantină, că îmi citeşte blogul. Crede că, uneori, sunt prea pătimaşă…Nu îmi dau seama, poate are dreptate…

Mi-e dor de Braşov, de aerul de munte şi de părinţii mei. Abia aştept să închei măcar primul film şi să fug acasă la părinţii mei, care îmi vor găti mâncarea şi prăjitura mea preferată. Aş vrea să dorm în patul din camera mea de acasă, cu geamul deschis…să simt cum pătrunde mirosul de brad din pădurea aflată în  apropiere.  

Pauza s-a încheiat, mă apuc din nou de scris…

Filmele Luciei Hossu Longin

Am văzut târziu mesajul lui Vlad. Abia acum. Nu prea am timp să mă uit pe net, lucrez şi eu la două filmuleţe, dar şi la ştiri, printre picături. Ieri am făcut două reportaje, care s-au difuzat la Ştiri, iar în unul am dat câteva lămuriri. Am postat si ieri acest link, Vlad. Sper că nu îţi răspund prea târziu.  

http://www.tvr.ro/articol.php?id=34730&c=47

Acum, după justificări, încerc să vă dau şi ceva lămuriri. Dacă nu cumva aţi aflat deja din presă. Sunt şase cazuri cuprinse în şapte filme. Şi asta pentru că povestea „Culianu în ţara lui Ceauşescu” are două episoade a câte 50 de minute fiecare.

Astă seară, de la 20.45, se difuzează la TVR 1, primul film: „Băieţii Răi”. Povestea tinerilor care în 1981 au încercat să fugă din România, capturând un autobuz plin cu călători. Evident, nu au fost lăsaţi să fugă şi incidentul s-a încheiat într-o baie de sânge…Nu vă povestesc tot, cel mai bine ar fi să vă uitaţi la film. Există şi câteva mărturii ale celor care erau în autobuz!

Al doilea, „Atacul de la Berna”, apare joia viitoare, cam la aceeaşi oră. Povestea este refăcută după cartea scrisă de Stejărel. S-a reconstituit totul la Berna şi în film veţi descoperi ceva inedit. Declaraţiile celor care mai  trăiesc din grupul Beldeanu, cel care a atacat Legaţia din Berna în 1955. Mai multe aflaţi în film.

Promit să revin cu amănunte în fiecare joi.

Acum trebuie să fug.

Am treabă muultă. Şi sunt bucuroasă! Tocmai am aflat că am devenit mătuşă ( din nou ). Azi s-a născut nepoţica noastră, Casiana. Sper să fie sănătoasă şi să aibă o viaţă uşoară şi frumoasă! 

 

 

 

 

Şase filme documentar de excepţie

Începând de joi seara, la TVR 1, timp de aproape două luni, începe seria de filme documentar, despre care v-am povestit pe scurt într-o altă postare. Sunt docu-drame, într-o realizare de excepţie a Luciei Hossu Longin, în regia lui Dan Necşulea, avându-l ca producător pe Alexandru Munteanu.

Nu uitaţi, în fiecare joi seară, începând cu ora 20.45! Mă număr printre puţinii norocoşi care au reuşit să le vadă , e drept, nu pe toate şapte, dar majoritatea, chiar înainte de difuzare. De aceea le laud!

aici link-ul cu ştirea de prezentare:

http://www.tvr.ro/articol.php?id=34730&c=128

Seria de filmele realizată de Televiziunea Română, în coproducţie cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, numită sugestiv: „Reconstituiri”, va scoate la lumină câteva cazuri cutremurătoare, investigate de fosta Securitate şi prezentate fals de comunişti, la vremea respectivă. Filmele răspund însă multor întrebări privind crimele comise de fosta Securitate.

Reconstituirile sunt făcute pe baza unor mărturii ale victimelor, celor care mai trăiesc, ale rudelor sau apropiaţilor celor care au fost executaţi, ale unor foşti anchetatori, martori sau ale altor persoane care au investigat într-un fel sau altul acele cazuri, istorici şi alţii. Pentru reconstituiri s-au folosit atât personajele reale, cât şi actori. În spatele fiecărui film e o altă frumoasă poveste. Practic, pentru a realiza documentarele, echipa de filmare a călătorit prin toată lumea. Au filmat în frig, pe un ger cumplit, prin mai multe foste închisori comuniste, dar nu numai, în mai multe oraşe, ţări, chiar şi pe alte continente . 🙂

 După ce le veţi vedea, îmi veţi da dreptate, că a meritat! Nu am văzut nimic similar pe la televiziunile din România!

Primul film, care se va difuza joia aceasta, se numeşte „Băieţii răi”, şi este o reconstuituirea evenimentului din 23 august 1981, petrecut în judeţele Hunedoara şi Timiş. Trei tineri au luat ostatec un autobuz de călători, cu gândul de a forţa frontiera şi a trece în Iugoslavia. Securitatea încheie cazul într-o adevărată baie de sânge, iar cazul devine subiect tabu în ţară.

Filmul aduce noi probe şi mărturii pentru a prezenta adevărul despre operaţinea „Pui”, reconstituind practic istoria a trei crime.

În fiecare joi o să vă spun povestea fiecărui film. Vă mărturisesc că la unul dintre ele, am reuşit să filmez şi eu, din culise. Era seara, zăpadă, ger şi am fost la Jilava, în curtea fostei închisori comuniste, unde aveau loc execuţiile pe vremuri. O să difuzăm filmarea, într-un reportaj la ştiri, în ziua în care se va difuza şi documentarul.

 

 

5 valize cu „butonul roşu” s-au aflat la Bucureşti

Bine, am decis să mă întorc. Nu la capacitate maximă, de fapt aşa nu am reuşit niciodată să mă ocup de micul meu blog, aflat în construcţie încă de când s-a născut.

 

Încep cu o ştirucă. Nu e tot ce am produs azi…Dar e un pas, nu?

http://www.tvr.ro/articol.php?id=34556&c=47

Este pentru prima oară, în istoria summiturilor NATO, când o ţară îşi asumă întreaga responsabilitate pentru securitatea reuniunii. Acest lucru l-au făcut în premieră Serviciile Secrete româneşti şi alte instituţii ale statului care au format un Comandament Naţional pentru Securitatea Summitului.

Românii au avut de păzit nu doar pe cei mai importanţi preşedinţi din lume, ci şi cinci valize cu „butonul roşu” pentru arsenalul nuclear.

Cinci deţinători ai „butonului roşu” pentru bomba atomică au fost prezenţi, simultan, pe teritoriul României: Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, Ucraina şi Rusia.