Despre medicii „Jos pălăria”

Există doar câţiva medici în faţa cărora eu m-aş înclina şi mi-aş scoate pălăria fără rezerve: Mc Kay Mc Kinnon, medicul american care a venit tocmai din Chicago, pentru a o opera şi a-i salva viaţa Lucicăi Bunghez.
Povestea asta cred că o ştiţi deja 🙂
Al doilea este un medic dermatolog din Braşov, mai în vârstă, nici nu ştiu dacă mai trăieşte, se numea Timoianu. El mi-a salvat ochiul stâng, dar şi faţa, fiind singurul medic care şi-a dat seama ca aveam o infecţie provocată de un streptococ. Aveam 23 de ani şi deja pierdusem orice speranţă după ce timp de trei luni am arătat ca o „mutantă”. Îmi lipeam plasturi pe faţă şi mă ascundeam sub ochelari de soare şi eşarfe. Dar mai rău era că deseori noaptea mi se umfla atât de tare obrazul stâng încât nu mai puteam deschide ochiul. Până să ajung la dr. Timoianu am consultat o listă lungă de medici şi specialişti care mi-au pus diagnostice peste diagnostice şi mi-au dat tratamente peste tratamente, dar fără rezultate. Medicul Timoianu a ghicit însă imediat cauza: un coş mic deasupra sprâncelor pe care l-am stors şi care s-a infectat. Timoianu m-a salvat fără să lase vreo urmă!
Dar medicul în faţa căruia mă închin zilnic de câte ori îl privesc pe fiul meu este dr. Cristian Gherasie, şeful Secţiei de Ginecologie de la Spitalul CF 2, demis astăzi. În primvăra anului trecut am născut cu dr. Gherasie. M-a preluat când sarcina mea era trecută de 7 luni şi jumătate. Nu, nu am fost inconştientă până atunci! Am avut un alt medic, foarte bun, cu care am vrut să nasc în apă, dr. Cristian Baiulescu, şi în faţa lui mă înclin! Lucrează la o clinică privată din Brasov şi este cel care a adus această metodă de naştere în România… Însă soţul meu îşi dorea să fie alături de mine şi nu putea sta în Braşov, să ne aşteptăm sorocul. În plus, nici nu era foarte sigur că pot naşte în apă…
Mai aveam un alt medic în Bucureşti, care însă mă putea asista la naştere tot la o clinică privată. Copilul meu avea cordonul ombilical înfăşurat de două ori în jurul gâtuleţului şi m-am temut de complicaţii. În clinicile private, în ciuda supercondiţiilor, nu au aparatura necesară pentru a interveni în cazul unor complicaţii care pot apărea la nou-născuţi.
În fine…am mai consultat şi o somitate, care mi-a făcut o ecografie şi după o şedinţă de 10 minute la cabinetul său privat, care a costat 8 milioane de lei vechi, am plecat fugind pământul. Nu din cauza preţului… auzisem conversaţia lui telefonică în care îşi anunţa una dintre paciente că nu va mai naşte cu el, ci cu un asistent de-al său, pentru că medicul pleca la o conferinţă în America . ) Nu cred că aş fi vrut să fiu în pielea acelei femei…şi au mai fost doi medici…printre care şi o doctoriţă de la Spitalul Universitar de o nesimţire cum rar poţi vedea.
După toate acestea, povestite pe scurt aici, când am ajuns la Gherasie am simţit că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Un medic foarte bun, blând şi cu faţă de om! Are din prestanţa şi modestia medicului american Mckay Mc Kinnon- fără ifose şi pretenţii de vedetă, cum au adesea mulţi dintre medicii români.
M-am simţit în siguranţă în preajma lui de cum l-am văzut. Este serios, sigur pe el, blând, plăcut şi a avut răbdare să se uite peste tot dosarul meu de analize, ne-am pus întrebări şi mi-a dat orice explicaţie am cerut. Restul: consulaţiile la două săptămâni, pregătirea pentru naştere, naşterea şi îngrijirea de după – au mers ca la carte. Am simţit cu adevărat că are grijă de mine şi de copil tot timpul!
Condiţiile în care am născut au fost impecabile, şi mă pot mândri că în ziua aceea am simţit, datorită acestui medic, că trăiesc cea mai fericită zi din viaţa mea!
Aşa că „mazilirea” de astăzi a medicului Gherasie mi se pare o mare pierdere şi cea mai mare greşeală făcută de cei de la Ministerul Sănătăţii. A aduce numele unui medic bun într-un asemenea scandal este ca şi l-ai compromite pe viaţă.
Mai ales că acele femei, am aflat, că ar fi fost infectate în Secţia ATI, alta decât cea condusă de dr. Gherasie , cu anestezicul administrat interavenos.
E drept, înţeleg şi durerea victimelor, dar ceea ce vreau să explic aici este tocmai că acest medic demis azi nu are nici cea mai mică vină…Şi cred că dacă acestea sunt măsurile care se impun în urma celor întîmplate şi a celor două anchetele de la CF 2, nu mă mai pot aştepta să se schimbe mare lucru în bine prea curând în întreg sistemul sanitar românesc!