Doar o parte din primul interviu cu Principele Nicolae în limba română.
Exclusivitate: Camelia Csiki- Telejurnalul TVR.
A fost instructor de rafting în Africa, voluntar în Kenya şi Madagascar şi este pasionat de maşini şi sporturi extreme. Sunt doar câteva lucruri mai puţin ştiute despre cel mai tânăr prinţ al României. Principele Nicolae, nepotul Regelui Mihai, a povestit în exclusivitate, la TVR, cum a descoperit România din 1992 până astăzi.
Prima vizită a Regelui Mihai în România, după 43 de ani de exil, de Paşte, în 1992 a fost momentul care a marcat şi copilăria nepotului Majestăţii Sale. Principele Nicolae avea atunci doar 7 ani.
„Am fost atras de România încă de când am venit prima oară. Nu pot să-mi explic”, ne mărturișește Alteța Sa Regală.
Istoricul Filip-Lucian Iorga, autorul volumului „Drumul spre casă”, prima carte despre cel mai tânăr prinț al României, spune că: ” Principele Nicolae mi-a povestit că aproape de fiecare dată când venea în România ( n.a. după 1992) era foarte fericit, iar când pleca simțea o mare tristețe”.
În 2009, Principele Nicolae s-a decis să vină acasă, aşa cum îi place să spună despre România. Atunci a început şi un turneu prin ţară.
„Îmi place foarte mult Maramureşul, mai ales Cimitirul Vesel de la Săpânța, am fost acolo. Am vizitat aproape fiecare colţ din România, mai vreau să merg și în Suceava – Bucovina și-apoi pot să spun că am vizitat tot. România, între anul 1992 până în 2014, s-a schimbat foarte mult. Am descoperit o ţară foarte frumoasă, cu oameni foarte călduroşi, avem o generaţie foarte puternică, cu o motivaţie deosebită”, spune principele Nicolae.
Este voluntar în mai multe proiecte de mediu, iar acum duce cărţi copiilor în comunităţi în care cărţile sunt încă un lux. Principele Nicolae reprezintă Casa Regală cu mândrie, chiar dacă încă mai învaţă protocolul regal și limba română.
” E greu, mai ales gramatica, dar progresez încet”, adaugă, zâmbind, Principele Nicolae.
„A condus peste 100 de mașini, diferite. O pasiune pe care o moștenește, probabil, de la bunicul său, Regele Mihai. A avut ocazia să fie mentor pentru alții, pentru copii cu probleme, în diferite tabere în care era instructor, a fost chiar instructor de rafting în Africa”, ne dezvăluie Filip-Lucian Iorga.
Și Principele Nicolae ne-a mărturist că iubește sporturile extreme, dar știe că acum, din poziția pe care o ocupă, trebuie să renunțe la ele.
Autorul și-a dorit ca volumul „Drumul spre casă” să fie „o carte de vizită pentru cel mai tânăr principe al României”, pe care puțină lume îl cunoște. Cartea a fost scrisă în decursul ultimilor trei ani, după ce istoricul Filip-Lucian Iorga a avut mai multe întâlniri cu Principele Nicolae și au stat de vorbă, relaxați, despre viața Alteței Sale Regale. „Este doar un început, mai sunt lucruri de spus”, promite autorul.
Filip-Lucian Iorga ne-a mărturisit că a fost cucerit de optimismul Principelui Nicolae și de determinarea Sa și spune că este convins că nu se va mai întoarce să locuiască în Anglia.
Alteța Sa Regala are în România puțini prieteni. Îi place să călătorească și apreciază cum l-au primit peste tot, prin țară, românii. Crede că România are peisaje nemaipomenite, păduri deosebite, pe care trebuie să le protejăm, și spune că aici a văzut și cei mai mulți fluturi, mai mulți decât în Anglia.
Povestea „Drumului spre casă”, de la o copilărie normală în Anglia la viaţa de Principe al României, va fi lansată în seara aceasta, la ora 18.30, la Librăria Cărtureşti- Verona.
„DIN CULISELE UNUI SUMMIT”
Vreau să vă conving că pot să realizez și alte reportaje, documentare sau emisiuni decât cele cu care v-am obișnuit în ultimii ani. 🙂
Dacă aseară ați ratat ediția specială a Telejurnalului dedicată aniversării a 10 ani de la aderarea României la NATO, găsiți aici documentarul pe care l-am realizat în 2008, din culisele SUMMITULUI NATO de la București.
Am filmat foarte, foarte mult, apoi am vizionat de asemenea foarte mult, două săptămâni doar am montat! 🙂 Asta a ieșit:
http://stiri.tvr.ro/aprilie-2008–din-culisele-summit-ului-nato-la-bucuresti_42500_video.html#view
Echipa fără de care filmul nu ar fi arătat așa: aproape toți colegii mei directori de imagine sau operatori, Cătălin Antohi – editor montaj, producător – Claudiu Lucaci, realizator: Camelia Csiki ( adică subsemnata) 🙂
A fost o provocare deosebită, astăzi sigur l-aș face altfel :).
Filmul a fost premiat, în 2009, de Asociația Profesioniștilor de Televiziune.
Mazilirea lui Constantin Brâncoveanu
Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la mazilirea lui Constantin Brâncoveanu. Decizia politică a Porţii Otomane avea să se încheie cu martiriul public al întregii familii de parte bărbătească. 2014 a fost declarat “Anul Constantin Brancoveanu”, un omagiu adus unuia dintre cei mai longevivi conducători încoronaţi ai Ţărilor Române.
Aveți aici reportajul de la Telejurnalele TVR1 și TVR2.
Și aici o scută poveste “tradusă” pe înțelesul tuturor…Sigur, întreaga poveste e ceva mai complicată! 🙂
“Brâncoveanu a fost mazilit ( n.p. îndepărtat de la domnie) de turci chiar în 24 Martie 1714, la București. După mazilire, Brâncoveanu şi familia sa, au fost duşi la Istanbul şi închişi la Edicule, temuta închisoare a celor şapte turnuri. Aşa şi- încheiat domnia Constantin Brâncoveanu, după ce s-a aflat la conducerea Ţării Româneşti timp de jumătate de veac.
Turcii l-au acuzat pe domnul Țării Românești că ar fi acumulat o avere impresionantă şi l-au poreclit “Prinţul Aurului”. Au încercat și să-i confiște întreaga avere. Domnitorul s-ar fi putut salva daca le-ar fi dat turcilor 20.000 de pungi cu aur, dar a refuzat. Există oameni care caută şi astăzi o presupusă comoară despre care se spune că domnitorul ar fi ascuns-o sub o mănăstire din Mehedinţi, acum 300 de ani.
Constantin Brâncoveanu a fost ucis în 15 august 1714, chiar în ziua în care a împlinit 60 de ani. Împreună cu cei patru fii ai săi şi sfetnicul şi ruda sa, Ienăchiţă Vărărescu, au fost scoşi din închisoare, duşi în piaţa Seraiului şi torturaţi.
Execuţia s-a făcut în prezenţa sultanului Ahmed al III-lea şi a marelui vizir, a unor diplomaţi şi a soţiei domnitorului.
Brâncoveanu a fost torturat pentru a-şi declara imensele averi. Domnitorul a uimit prin sacrificiul său, l-a înfruntat pe sultan şi i-a refuzat fără să stea pe gânduri oferta de a-i cruţa viaţa celui mai tânăr dintre copii, Matei, în schimbul trecerii acestuia la mahomedanism.
În 1992 a fost numit Sfânt Martir al Bisericii Ortodoxe Române împreună cu cei patru fii ai săi”
Pe larg povestea ultimului domnitor ortodox al Țării Românești o puteți citi accesând link-ul aesta:
http://stiri.tvr.ro/constantin-brancoveanu-ultimul-domn-ortodox-al-tarii-romanesti_41351.html
În amintirea unei zile istorice. 14 martie 1881, ziua în care România devenea regat
În urmă cu 133 de ani, pe 14 martie 1881, ţara era în sărbătoare. Parlamentul a votat legea prin care Principatul României a fost înălţat la rang de regat, iar prinţul Carol I de Hohenzollern devenea rege. Turcia a fost prima care a recunoscut regatul României. Au urmat-o Anglia, Italia, Statele Unite, Germania, Rusia şi Austro-Ungaria.
Vedeti stirea aici, pe site stirilor TVR: http://stiri.tvr.ro/in-amintirea-unei-zile-istorice-14-martie-1881-ziua-in-care-romania-devenea-regat_41707_video.html#view
Povestea lui Liviu Cornel Babeș, cea mai dureroasă sinucidere politică
Astăzi nu puteam să nu vorbim despre eroul nostru, unul dintre cei mulți eroi uitați ai României… Iubesc această poveste de excepție!
Sunt trei ani de când alături de Claudiu Loghin, corespondentul de la Brașov al Știrilor TVR, reconstituim ultimele clipe din viața lui Liviu Cornel Babeș. An de an descoperim câte ceva nou. Și eu și Claudiu suntem brașoveni, iar pentru noi omul acesta a fost un sfânt. Din păcate, astăzi nu se bucură de aprecierea pe care o merită. Nu trebuie să lăsăm lucrurile așa!
Astăzi, duminică, 2 martie, s-au împlinit 25 de ani de când Liviu Babeş s-a transformat într-o torţă vie şi a coborât pe schiuri pârtia Bradul, din Poiana Braşov. Știa că Poiana e plină de turiști străini și că cineva îi va duce mai departe mesajul…A fost, probabil, cea mai tragică formă de protest din România la adresa regimului comunist. Securitatea controla pe atunci totul. Pentru voi, cei tineri, e greu să vă imaginați, dar nu exista libertatea cuvântului, libertatea presei, nici Internet sau reţele de socializare. 🙂
…Mesagerul lui Babeș a fost un scoțian, Douglas Wallace – martorul sinuciderii politice. În urmă cu doi ani, am descoperit că mai trăiește, în Toronto. Claudiu Loghin l-a convins să vorbească și a reușit să facă primul interviu cu el, mai întâi prin skape ( a fost difuzat anul trecut la Telejurnal, tot pe 2 Martie). Anul acesta, Mircea Sevaciuc – unul dintre brașovenii care l-au comemorat pe Liviu Babeș – ne-a cerut numărul de telefon și nu s-a lăsat până nu l-a adus pe Doug în România. Din 1989, de când Securitatea a încercat să-i cumpere tăcerea, Doug nu a mai fost în România. L-am întâmpinat la aeroport ( știrea sosirii a fost difuzată, în exclusivitate, joi la Telejurnal). Venit din Canada, Doug era foarte obosit, dar după ce am schimbat câteva vorbe, mi-am dat seama că și pentru el Liviu Babeș a însemnat ceva – a fost chiar povestea vieții sale. 🙂 A încercat să-i salveze viața și a devenit mesagerul protestului său în lume!
Reportajul nostru este dureros, dar realist. O istorie care conține mărturii prețioase ale tuturor martorilor care au avut vreo legătură cu Liviu Cornel Babeș în aceea zi, de 2 Martie 1989. Sunt și câteva fragmente din reportajul difuzat la BBC, în 1990, imediat ce jurnaliștii străini au fost lăsați să vină în România, după căderea lui Nicolae Ceaușescu.
Am realizat acest reportaj cu mult suflet. Toată echipa! Anca și Mihael m-au ajutat și ei cu drag ( chiar dacă nu sunt brașoveni. 🙂
Reportajul va rămâne postat aici pentru totdeauna! Oricine își dorește îl poate revedea oricând. Și chiar vă rog să o faceți. Memoria lui Liviu Cornel Babeș trebuie păstrată vie.
Îi datorăm respect!
Mă înclin în fața lui și a familiei sale…
http://www.facebook.com/fantvr1
http://www.tvr.ro
http://youtube.com/TVRcanaluloficial
Povestea lui Liviu Cornel Babeș, pe TVR1, 2 MARTIE, la ora 13.00, pe TVR1, la “Ultima ediție”
Exact la 25 de ani de ani de când Liviu Cornel Babeș și-a dat foc pe Pârtia Bradul din Poiana Brașov, pe 2 martie, la ora 13.00, în cadrul emisiunii “Ultima ediție”, de pe TVR1, vedeți povestea protestul său istoric.
O să-i cunoașteți pe toți cei care l-au văzut ultima oară în viață, pe scoțianul care a încercat să-l salveze, dar și cel care i-a transmis mesajul în lume. Cea mai emoționantă este soția lui, Etelka Babeș. Și cum nimic nu e întâmplător, după ce am terminat materialul, tata mi-a mărturisit că văduva lui Babeș i-a fost colegă. Nu mi-a mai spus până acum…nici când eram copil.
Este una dintre cele mai emoționante povești, pe care am încercat să o recunostitui, în doar 15 minute, spațiul care mi-a fost alocat. Am lucrat împreună cu colegul meu, Claudiu Loghin.
Amândoi suntem brașoveni, așa că am pus și suflet 🙂
Vă invit să-l cinstiți pe Liviu Corbel Babeș cu prezența voastră!
Povestea lui Liviu Cornel Babeș
DUMINICĂ, la TVR1, împreună cu Claudiu Loghin vă spunem pe larg povestea lui Liviu Cornel Babeș, brașoveanul care și-a dat foc, în 2 Martie 1989, în semn de protest față de regimul lui Ceaușescu.
Scoțianul care a sărit să stingă flăcările, sperând să-l salveze pe Babes, a revenit în România, după 25 de ani de la evenimentul care i-a marcat viața. Ce mi-a povestit astăzi vedeți mai jos în reportajul pe care l-am difuzat deja astăzi la Telejurnal:
„Mi-a rămas în memorie multă vreme. Nu poţi să uiţi aşa ceva. Mi-a schimbat viaţa”, a spus Douglas Wallace despre momentul din 2 martie 1989.
Pe atunci, scoţianul avea 24 de ani şi venise într-o vacanţă la schi, în Poiana Braşov, în perioada României comuniste, unde avea să trăiască povestea vieţii sale.
„Pe pârtia de schi, un domn a ieşit din pădure. Îşi dăduse foc. Am auzit un ţipăt şi am alergat spre el. Mulţimea l-a auzit cum strigă. Era încă în viaţă. Nu-l cunoşteam, dar era sigur un act sinucigaş. Ardea şi toţi am auzit cum strigă. L-am stins. L-a luat salvarea şi, după aceea, nu ştiu ce s-a întâmplat. Am văzut biletul ( N.R. în care-și exprima protestul) pe copac şi-apoi am fost chemat de Securitate, care duminică m-a trimis acasă. Imediat cum am ajuns în Anglia, m-am dus să informez ziarele”, a povestit Douglas Wallace.
Astfel, gestul braşoveanului a fost făcut cunoscut în întreaga lume. TVR a descoperit anul trecut că turistul scoţian trăieşte în Canada. După declaraţia lui difuzată anul trecut, în exclusivitate, la Telejurnal, fondatorii Mişcării 15 Noiembrie 1987 l-au invitat la comemorarea lui Liviu Cornel Babeş.
Mircea Sevaciuc – fondatorul Mișcării 15 Noiembrie 1987
„Este ultima persoană care l-a văzut în viaţă pe Babeş. Noi avem o datorie pentru el că a încercat să-l salveze. L-am chemat la Braşov să-i mulţumim că din România s-a dus în Scoţia şi a declarat că a fost un protest împotriva lui Ceauşescu, împotriva comunismului”, a precizat Mircea Sevaciuc, fondatorul Mişcării 15 Noiembrie 1987.
Duminică, scoţianul o va cunoaşte şi pe soţia lui Liviu Cornel Babeş, în Poiana Braşov, acolo unde eroul brașovean va fi comemorat. Și tot duminică, vă așteptăm la TVR1, să aflați pe larg povestea lui Liviu Cornel Babes.
Iosif Berman
V-am promis reportajul cu expoziția fotografiilor lui Iosif Berman. Multe dintre fotografiile Regelui Carol al Doilea, dar și cele ale Regele Mihai copil au fost făcute de celebrul fotograf, astăzi uitat.
Iosif Berman a fost primul fotoreporter român care a publicat în National Geographic peste 30 de fotografii! Un record din 1934, neegalat de alt român. Iosif Berman, cel mai de seamă fotograf al perioadei interbelice, a colaborat şi cu The New York Times şi a fost primul fotoreporter acreditat pe front, în Primul Război Mondial.
La 70 de ani de la moartea sa, Biblioteca Naţională i-a dedicat o amplă expoziţie, care poate vizitată până la 1 martie.
Urmăriţi un reportaj realizat de Camelia Csiki, difuzat la Telejurnal, pe TVR1
http://www.facebook.com/fantvr1
http://www.tvr.ro
http://www.tvrplus.ro
http://youtube.com/TVRcanaluloficial
Camelia Csiki - Jurnal de jurnalist 