Săptămâna aceasta grea…

Superb Regele Mihai si Principesa copil

În iulie, în una dintre primele zile de vacanță ale băiețelui meu, care are șase anișori, la rugămințile lui, am acceptat să-l iau cu mine la Palatul Elisabeta. Era o ceremonie cu mulți copii. Principesa Moștenitoare i-a premiat pe copiii talentați, câștigători ai concursului „Basmele Reginei Maria”. Știam că deși era foarte curios să o cunoască pe Principesa Margareta, nu va avea suficientă răbdare să urmărească toată ceremonia. E încă mic și au fost peste 80 de copii premiați. I-am spus  înainte că, dacă se apropie Principesa de noi ar fi frumos să facă o reverență și să nu intindă mâna doar dacă i-o întinde Alteța Sa Regală. Cred că după ce și-au ridicat premiile vreo 50 de copii, fiul meu a dat semne de nerăbdare și mi-a cerut să-i dau caietul și creioanele să deseneze. S-a așezat pe geanta operatorului și s-a apucat de desenat. La finalul ceremoniei, a venit și momentul mult așteptat. Principesa Margareta s-a apropiat de noi, așa cum speram, și a venit să-l cunoască. Toma s-a ridicat în picioare, a făcut reverența și s-a prezentat. Principesa i-a răspuns, foarte simpatic, imitând gesturile lui hotărâte, și l-a invitat să guste alături de alți copii o prăjitură în grădina Palatului. Copilul s-a comportat impecabil, deși eu aveam emoții.

Seara, Toma se lăuda în parc copiilor: „Azi am cunoscut-o pe Regina Margareta!”.  Uneori, îi spune Alteței Sale Regale Regina Maria sau Regina Maria – Margareta.  Deși nu cred că face confuzii. Știe cine este fiecare membru al Familiei Regale. Dar cred că și el simte ( ca și mine) că Principesa Margareta are ceva din Regina Maria.

…În anii trecuți, v-am povestit pe FB an de an ce cadouri spunea Toma că mi-ar fi dăruit de ziua mea. Anul acesta nu v-am mai spus. Deși mi-a plăcut foarte tare ce a intuit micuțul. Am considerat că totuși e destul de intim…Până să afle că tatăl lui a cumpărat și pentru el un cadou pe care să mi-l dăruiască, a luat o filă din Calendarul regal, pe care era o fotografie a Regelui Mihai și pe care eu am rupt-o pentru că trecuse luna de pe fila respectivă.  Mă gândeam să refolosesc cumva fotografia ca recuzită pentru emisiune. O păstrăm pe biroul meu, iar Toma a luat-o și se chinuia să o lipească pe o coală mai mare, ca să mi-o dăruiască! 🙂

Parcul în care mergem noi în fiecare zi se numește Regina Maria. E cel mai apropiat de casa noastră. Uneori îmi cere să mergem să recitim ce scrie acolo despre Regina Maria. I-am povestit de ce parcul poartă acest nume. O să vă spun și vouă într-una dintre emisiunile viitoare. Alteori, seara, la culcare, mai citim și poveștile pentru copii scrise de Regina Maria.  Când mă mai documentez acasă pentru emisiune, îmi cere să-i citesc și lui câte ceva despre Familia Regală sau chiar din jurnalele Reginei Maria. Știu că o face mai ales să-mi facă mie plăcere! 🙂 M-a surprins într-o zi când mi-a explicat ce reprezintă fiecare dintre fotografiile suveranei de pe coperțile celor trei volume. Eu nu i-am spus niciodată.De  vreo trei ani, Toma compară și întreabă mereu cum era un lucru sau altul în urmă cu o sută de ani, dar și cum era atunci când eu eram mică. Știe să diferențieze astfel perioada interbelică, cea a României monarhice, de cea a comunismului.

La alegerile din toamnă, m-a întrebat cine este mai tare: Regele Mihai sau președintele. 🙂 V-am povestit toate acestea ca să înțelegeți că în viața noastră și în casa noastră, vorbim mult despre Familia Regală și ne ghidăm după aceste valori.

Săptămâna aceasta am suferit pentru tot ce am văzut și am auzit.  Aplaudaci ai fostului președinte au devenit specialiști în problemele Casei Regale sau”monarhiști”.  Au atacat gratuit și virulent nu doar Casa Regală, ci au încercat să distrugă orice idee despre monarhie. V-am spus din prima zi, mi-aș dori să nu ne uităm valorile și să nu ne trădăm principile, să rămânem cu sufletul alături de Familia Regală, în aceste momente delicate. Am sperat că „mașinăria” denigrării Familiei Regale nu atacă din nou. Într-o zi, poate, am să vă povestesc și despre un alt atac încă necunoscut la care a fost supus Regele Mihai, în 2008, chiar la Nunta de diamant. Exact când a invitat în România atâtea familii regale din Europa, ca să  arate o altă față a României, cea a Majestății Sale. Nici atunci, Majestatea Sa nu a răspuns!

M-am gândit ce tristețe a fost în sufletul Majestății Sale și cât a suferit, când a fost nevoit să ia această decizie. Și, desigur, și ce a fost în sufletul Principesei Margareta, care îl iubește pe nepotul Alteței Sale Regale, ca pe propriul fiu. Sigur, toți ținem la Nicolae și cei mai mulți îl regretăm, dar asta nu schimbă nimic din respectul și prețuirea pe care o port Majestății Sale, Altețelor Lor Regale și întregii Familii Regale, aflate, sunt convinsă în suferință acum. Așadar, nu mai împroșcați cu noroi, nu mai aplecați urechiile la mitocănii. Să rămânem cu sufletul alături de Familia Regală, de Regele nostru.

Published in: on august 13, 2015 at 11:00 pm  Comments (4)  

The URI to TrackBack this entry is: https://cameliacsiki.wordpress.com/2015/08/13/saptamana-aceasta-grea/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. Reblogged this on Monarhia Salvează România.

  2. TRAIASCA REGELE si ROMANIA MONARHICA !

  3. Mulţumesc mult pentru articol … sincer mi-a ajuns la suflet!

    În cea ce priveşte tristeţea ce ne-a cuprins în urma deciziei Majestăţi Sale Regele cu privire la Principele Nicolae, agreez opinia istoricului Filip-Lucian Iorga, care spune „Ştiu că mulţi regalişti sunt dezamăgiţi şi că foarte mulţi români sunt surprinşi. Cel mai mare risc în astfel de momente este ca, pe fondul unui comunicat destul de tehnic, al unor explicaţii oficiale evazive şi al sentimentelor contradictorii, să apară o sumedenie de teorii, de presupuneri, de istorii imaginare, să se caute vinovaţi, să se creeze tabere. E bine să ne ferim de astfel de sminteli. Când vine vorba de regalitate, bârfele şi presupunerile nedocumentate nu-şi au rostul.”

  4. […] Camelia Csiki, realizator „Ora Regelui”, decorată cu medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” (2011): […]


Lasă un comentariu